Absurda situație politică din țara noastră m-a determinat să-mi pun adeseori niște întrebări cumva, existențiale și cum răspunsurile corecte și juste parcă ar fi ferecate sub mii de lacăte, mereu am încercat să găsesc niște explicații pentru tot ce se întâmplă la noi în ultima vreme. Faptul că am folosit acest epitet dezolant („absurd”) derivă dintr-o simplă dar logică întrebare: chiar nu mai există în țara asta un lider care să ne arate Calea? Națiunea română este reprezentată la momentul actual doar de alde Georgescu, Antonescu, Ciolacu, Ponta sau alții ca ei? Dacă e așa, ne-am dus pe copcă, fraților! Bineînțeles că următoarea întrebare se referă la cauza acestei situații. Cum de am ajuns aici? Ce blesteme sau ce păcate ne urmăresc de sute de ani pe noi românii că nu mai putem pune cărămidă peste cărămidă la edificiul național, totul prăbușindu-se ca-n legenda Anei lui Manole? Privind peste gard la alte nații, am ajuns la concluzia că aplicarea unor măsuri radicale în momente cruciale n-a fost nici pe departe ceva cu care să ne putem mândri. Vedem astfel, în filmele americane și nu numai, o măsură civică, un mod de rezolvare al unor fărădelegi care azi ni se pare aiurea de tot: recompensarea cu bani buni a celor care capturau nelegiuiții. În acest mod, autoritățile foloseau banul public corect și eficient pentru asanarea societății. O sumedenie de bandiți, ucigași sau violatori au constituit atunci, în secolul al XIII-lea, obiectul muncii pentru temerarii care voiau să câștige mulți bani. Era foarte limpede că odată ajunși „pictați” pe un afiș, șansele de scăpare ale celor certați cu legea erau foarte mici. Comunitățile, împreună cu administrațiile colaborau la aceste, hai să le zic proiecte, fapt care a condus la niște raporturi extrem de clare între cele două părți. Astfel, cetățenii aveau încredere în autorități iar autoritățile, prin acțiunile lor prompte și eficiente își arătau respectul nu numai față de litera legii ci și față de cetățean. Ceea ce, până la urmă este cel mai important. Așa s-au cristalizat relațiile sociale în SUA, țară în care cetățenii sunt tovarăși de nădejde ai autorităților în ceea ce privește liniștea, siguranța și respectarea legii și nu sunt catalogați ca la noi drept turnători. Bine, chestia asta cu turnătoria are și ea o explicație din care, bineînțeles nu putem da la o parte serviciile de informații de la noi care de multe ori au dat cu oiștea în gard sau au făcut abuz de … exces în ceea ce privește culegerea de informații. O culegere de informații care adeseori nu se realizează în scopuri nobile ci pentru interese de partid, de grup sau altele. Aceste anomalii carpatine au fost sesizate de către cetățeni și drept urmare, colaborarea firească cu autoritățile este sublimă dar lipsește cu desăvârșire! În acest context mă gândeam că readucerea din istorie a instituției recompensei pe meleagurile noastre ar avea efecte extrem de pozitive întrucât niciun bandit care s-a înfruptat din banii nației nu a făcut-o singur, la ora 1 noaptea astfel încât să nu-l fi văzut sau să nu-l fi știut nimeni. Orice tranzacție comercială cu schepsis, orice devalizare de bancă, returnare de comisioane, șpagă mascată sau nemascată, angajare pe pile, numire pe posturi gras plătite, furt din avutul obștesc, țeapă sau jaf la drumul mare, oricare dintre acestea are în spate niște martori. Că, așa cum spuneam, nimic nu s-a făcut în mod individual. Iar martorii care au văzut, au ajutat sau au depistat ilegalitățile au fost reduși la tăcere în stil mafiot folosindu-se următoarele procedee: bani, acțiuni sau alte asemenea valori, amenințări, presiuni, șantaj sau alte forme care mai de care mai … convingătoare. Dar cum să-și taie craca de sub picioare politicienii și să pună pe tapet o asemenea prevedere care să conducă la prinderea în laț a nelegiuiților când cei mai vajnici tâlhari care s-au înfruptat din averea nației sunt tocmai ei? Cum să se împartă, să se multiplice ei și în apărători ai legii și în infractori? Bineînțeles că introducerea unei asemenea metode de a prinde în laț oamenii certați cu legea ne-ar duce cu sute de ani în trecut și ar fi o utopie. Dar până la urmă, de ce nu ar fi și asta o metodă de stârpire a jafului public, a corupției, o metodă de „cumințire”? Cât privește jungla infracțională de la noi, ea se asortează extrem de mult cu vremurile de mult uitate pentru alte nații. Nu cred că ar părea desuetă sau de domeniul fantasticului existența unor afișe cu chipurile celor care au furat ca-n codru în care să fie scris cam așa: acest om a furat zece milioane de euro din punga nației, cel care va aduce dovezi, va depune mărturie sau va contribui la prinderea, aducerea lui în fața justiției și implicit la recuperarea sumei, va primi trei milioane de euro. Nu-i așa că această veche meserie de vânător de recompense ar fi îmbrățișată de către mulți românii amatori de îmbogățire peste noapte? Că slavă Domnului, sunt destui care și-ar dori un asemenea culoar de reușită în viață…
Utopica instituție a recompensei – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT

Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
De la „framing” la insecte – Dumitru MONACU, scriitor
Trăim niște vremuri în care manipularea prin „framing” este atât de perfid utilizată de diverse entități sau persoane „de bine” încât, în cazul minților...
Editorial
Fraierul patriotic, specie exploatată de sezon – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Având în vedere proporțiile dezastrului în care a ajuns să se scalde România, e evident că nu doar elevii bursieri, profesorii și directorii de...
Editorial
Pensiile speciale la momentul adevărului – Dumitru MONACU, scriitor
Despre pensiile speciale s-a scris și s-a vorbit atât de mult încât, pe bună dreptate, un editorial cu un așa subiect ar părea la...
Editorial
Un sacrificiu inutil și periculos – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu e deloc întâmplător faptul că grosul măsurilor de austeritate lovesc în Educație. Poate puțin surprinzător, în condițiile în care situația în care a...
Editorial
Clasa politică se salvează din nou – Virgil COSMA, jurnalist
Astăzi, în Parlament, noul guvern își asumă răspunderea pentru pachetul de măsuri care trebuie să reducă deficitul țării. Urgența este dată de faptul că...
Editorial
Broasca, viceprimarii și bursele – Dumitru MONACU, scriitor
Nu știu alții cum sunt, dar eu când aud de reforme bugetare, simt că m-a pălit o ciocănitoare-n ceafă. Și asta pentru că în...
Editorial
Salarizarea aberantă a „miticilor” – Dumitru MONACU, scriitor
Aud vorbindu-se de o groază de timp despre necesitatea ajustării legii salarizării care, spun politicienii, are niște neajunsuri. În primul și-n primul rând despre...
Editorial
Protest anemic, realitate amară – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Săptămâna curentă a debutat, printre altele, cu protestul elevilor față de intențiile guvernanților de a masacra bursele, o măsură care, dacă e să-i credem...
Editorial
Cu frânele trase, spre nicăieri… – Dumitru MONACU, scriitor
Se spune adesea că omul sfințește locul. Se mai spune, mai nou și pe un ton exasperat, că dacă am avea măcar un Ilie...
Editorial
Pe pista altuia, dar cu tupeu propriu – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ani întregi botoșănenii s-au tot plâns de bicicliștii de pe Pietonalul Unirii și, de parcă bicicliștii nu erau de ajuns, în peisaj au apărut...
Editorial
Așteptăm fapte, nu vorbe – Virgil COSMA, jurnalist
Avem guvern nou, avem plan de guvernare, avem promisiuni de reforme, dar nu avem vreo speranță că ne va fi mai bine. Mai mult...
Editorial
O fabrică de rapoarte fără inovații – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Așa cum am mai amintit și cu alte ocazii, primesc adesea feedback de la cititori. Apreciez asta, însă nu simt nevoia de conformare mulată...
Editorial
Ai AI, folosește-o! – Dumitru MONACU, scriitor
Fără îndoială, mediul online a devenit principala sursă de informații pentru orice savant sau gură-cască. Spre deosebire de defuncta sau, mă rog, muribunda presă...
Editorial
Un calcul cinic – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu sunt bani, suntem în criză și trebuie să luăm măsuri dure pentru a ieși la liman. Numai asta auzim zilele astea și acele...
Editorial
Un nou val de impostură – Virgil COSMA, jurnalist
Tupeu, aroganță, sfidarea electoratului? Care dintre acestea poate caracteriza mai bine formarea noului guvern? Cred că toate la un loc și încă un șir...
Editorial
Trei decenii de schimbări – George LAZĂR, director
Astăzi împlinim treizeci de ani de la prima apariție. Enunțul în sine ascunde aproximativ zece mii de ediții, în spatele cărora s-au aflat cel...
Botoșani
cer acoperit de nori
12.8
°
C
13.8
°
12.8
°
94 %
1.1kmh
100 %
vin
25
°
S
27
°
D
31
°
lun
34
°
mar
29
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Un semn clar că şi pe trecere trebuie să fii cu ochii-n patru să n-o păţeşti.
EDITORIAL
Trăim niște vremuri în care manipularea prin „framing” este atât de perfid utilizată de diverse entități sau persoane „de bine” încât, în cazul minților...
EPIGRAMA ZILEI
La cât de mulți a arestat
Gânditu-m-am că s-ar putea
Să aibă ADN schimbat
În ... DNA!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...
trebuie să vă asumați, mai mult sau mai puțin toți care au fost implicați mai mult sau mai puțin cu politicul,sunteți pătați,