În urmă cu 9 ani, mai exact pe data de 20 ianuarie 2016, postam pe pagina mea de FB următorul text: „O întrebare… În anul 1944, clădirea Teatrului «Mihai Eminescu» din Botoșani a fost distrusă în urma unui bombardament. Reconstrucția a fost finalizată abia în anul 1958. După aproape 70 de ani, edificiul a fost din nou distrus. În vederea renovării. De regimul politic ajuns la frâiele Primăriei. Banii s-au dus pe copcă. Oare tot 14 ani va dura reabilitarea și renovarea clădirii?” În spiritul adevărului, trebuie să subliniez faptul că autoritățile comuniste au finalizat reconstrucția în doar doi ani, adică între 1956 și 1958, an în care, în 21 octombrie, s-a ridicat cortina teatrului botoșănean pentru prima dată după război. Așadar, întrebarea mea se referea la cei 14 ani de așteptare pentru public, din 1944 și până în 1956 în buricul târgului dăinuind o ruină și nimic altceva. Din start, vreau să precizez că nu autoritățile comuniste sunt tema editorialului de azi, deși constatăm una caldă și una rece în acțiunea lor privind teatrul. Cea rece se referă clar la perioada de stagnare (12 ani) și cea caldă la viteza de reconstrucție de numai 2 ani. Revenind la temă, am remarcat în ultimele două luni un elan și o umflare în pene a mediului politic în ceea ce privește finalizarea teatrului, de parcă ar fi construit și dat în folosință canalul Marea Neagră-Marea Caspică! O moderație în toate ar fi fost extrem de potrivită din o mie de motive. În primul rând, au trecut mai bine de 10 ani de la demararea acestui proiect. Apoi, suma totală care a fost cheltuită (ceva peste 15 milioane de euro!) ajungea probabil pentru ridicarea de la zero a cel puțin două-trei construcții similare, ceea ce ne arată clar și fără echivoc că a fost vorba ori de o gestionare defectuoasă a fondurilor, ori de un jaf la drumul mare. Că doar nu s-au umflat așa, deodată, apele Cacainei cele de sub clădire și au luat în vârtejul lor mormanele de euro! Ei bine, (de fapt, rău!) această anomalie, această aberație la care noi trăitorii de azi ai urbei am fost martori, va rămâne, probabil pentru totdeauna, fără rezolvare, fără corectură, cum se mai spune, întrucât nimeni nu va suporta niciodată consecințele risipirii mormanului de bani publici. Trei primari și aproape 70 de consilieri au acționat numai și numai politic fără a ține absolut deloc cont de risipa financiară pe care o generează. Ambiții politice învelite probabil și în ambiții de spoliere a banului public (că altfel, mi-e imposibil să-mi explic asemenea atitudini!) au făcut ca la final, nota de plată pentru reabilitare să urce în sus precum nava Apollo. De fapt, este impropriu și incorect să spun la final, întrucât din punctul de vedere al unui om normal construcția nu este la cheie. Atâta timp cât teatrul de vară, terasa, împrejurimile (ce construcție proaspăt inaugurată ați mai văzut având garduri metalice de protecție la intrarea principală?) sau chiar statuia lui Mihai Eminescu rămân în continuare nerenovate, în stare de degradare accentuată, întrucât sunt pe alte coordonate în ceea ce privește proiectul inițial. Și ca să nu spuneți că sunt cârcotaș, mergeți și priviți statuia Luceafărului. Dacă vă place cum arată ea la cei 175 de ani de la nașterea Poetului, atunci îmi torn cenușă în cap, retractez toate cele afirmate anterior și mă declar miop, chior sau cum vreți! Cât privește banii irosiți în cazul teatrului, mă miră că niciuna dintre autoritățile statului (justiție, poliție, servicii, etc) nu a reușit, nu a putut sau nu a vrut să ne precizeze făptuitorul sau făptuitorii. Drept urmare, cetățenii urbei au rămas în continuare amețiți de declarațiile politrucilor care în permanență au dat vina unii pe alții. Astfel, dispariția, evaporarea, aruncarea pe gârlă a milioanelor de euro este frecție cu spirt la picior de lemn comparativ cu șpaga de 100 de lei pe care o iau unii sau cu evaziunea fiscală făcută de mătușa care vinde pătrunjel în piață! Și ne mai mirăm că în curând nu vor mai fi bani de pensii și salarii! Nivelul de răspundere al „actorilor” din acest grotesc și dramatic spectacol nu este stabilit, iar pentru cei care ar fi trebuit să fie anchetatori, nici nu există, se pare, fapta. În epoca în care totul, absolut totul este monitorizat, filmat, ascultat, fotografiat sau descris de vajnicii colaboratori, această infracțiune de risipire a banilor, iată că nu există! Revenind la întrebarea mea de pe rețeaua de socializare, constat cu amărăciune că este posibil să fi avut dreptate. Deja sunt dați la spate peste 10 ani iar până la finalizarea împrejurimilor și anexelor, la ritmul în care se merge la noi, lesne trec încă 4 ani. Pentru adepții sloganului „au furat, dar au și făcut!” adică pentru cei care ridică în slăvi factorii decidenți și au numai cuvinte de laudă pentru acest proiect, am o simplă întrebare: ați da trei-patru sute de mii de euro pe un apartament cu două-trei camere situat oriunde în municipiu? Eu zic să nu ne mai furăm singuri căciula și apoi să ne-o vindem tot nouă la preț triplu. Numai proștii fac așa!
Teatrul, timpul și risipa – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0

Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
De la „framing” la insecte – Dumitru MONACU, scriitor
Trăim niște vremuri în care manipularea prin „framing” este atât de perfid utilizată de diverse entități sau persoane „de bine” încât, în cazul minților...
Editorial
Fraierul patriotic, specie exploatată de sezon – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Având în vedere proporțiile dezastrului în care a ajuns să se scalde România, e evident că nu doar elevii bursieri, profesorii și directorii de...
Editorial
Pensiile speciale la momentul adevărului – Dumitru MONACU, scriitor
Despre pensiile speciale s-a scris și s-a vorbit atât de mult încât, pe bună dreptate, un editorial cu un așa subiect ar părea la...
Editorial
Un sacrificiu inutil și periculos – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu e deloc întâmplător faptul că grosul măsurilor de austeritate lovesc în Educație. Poate puțin surprinzător, în condițiile în care situația în care a...
Editorial
Clasa politică se salvează din nou – Virgil COSMA, jurnalist
Astăzi, în Parlament, noul guvern își asumă răspunderea pentru pachetul de măsuri care trebuie să reducă deficitul țării. Urgența este dată de faptul că...
Editorial
Broasca, viceprimarii și bursele – Dumitru MONACU, scriitor
Nu știu alții cum sunt, dar eu când aud de reforme bugetare, simt că m-a pălit o ciocănitoare-n ceafă. Și asta pentru că în...
Editorial
Salarizarea aberantă a „miticilor” – Dumitru MONACU, scriitor
Aud vorbindu-se de o groază de timp despre necesitatea ajustării legii salarizării care, spun politicienii, are niște neajunsuri. În primul și-n primul rând despre...
Editorial
Protest anemic, realitate amară – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Săptămâna curentă a debutat, printre altele, cu protestul elevilor față de intențiile guvernanților de a masacra bursele, o măsură care, dacă e să-i credem...
Editorial
Cu frânele trase, spre nicăieri… – Dumitru MONACU, scriitor
Se spune adesea că omul sfințește locul. Se mai spune, mai nou și pe un ton exasperat, că dacă am avea măcar un Ilie...
Editorial
Pe pista altuia, dar cu tupeu propriu – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ani întregi botoșănenii s-au tot plâns de bicicliștii de pe Pietonalul Unirii și, de parcă bicicliștii nu erau de ajuns, în peisaj au apărut...
Editorial
Așteptăm fapte, nu vorbe – Virgil COSMA, jurnalist
Avem guvern nou, avem plan de guvernare, avem promisiuni de reforme, dar nu avem vreo speranță că ne va fi mai bine. Mai mult...
Editorial
O fabrică de rapoarte fără inovații – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Așa cum am mai amintit și cu alte ocazii, primesc adesea feedback de la cititori. Apreciez asta, însă nu simt nevoia de conformare mulată...
Editorial
Ai AI, folosește-o! – Dumitru MONACU, scriitor
Fără îndoială, mediul online a devenit principala sursă de informații pentru orice savant sau gură-cască. Spre deosebire de defuncta sau, mă rog, muribunda presă...
Editorial
Un calcul cinic – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu sunt bani, suntem în criză și trebuie să luăm măsuri dure pentru a ieși la liman. Numai asta auzim zilele astea și acele...
Editorial
Un nou val de impostură – Virgil COSMA, jurnalist
Tupeu, aroganță, sfidarea electoratului? Care dintre acestea poate caracteriza mai bine formarea noului guvern? Cred că toate la un loc și încă un șir...
Editorial
Trei decenii de schimbări – George LAZĂR, director
Astăzi împlinim treizeci de ani de la prima apariție. Enunțul în sine ascunde aproximativ zece mii de ediții, în spatele cărora s-au aflat cel...
Botoșani
cer acoperit de nori
12.8
°
C
13.8
°
12.8
°
94 %
1.1kmh
100 %
vin
25
°
S
27
°
D
31
°
lun
34
°
mar
29
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Un semn clar că şi pe trecere trebuie să fii cu ochii-n patru să n-o păţeşti.
EDITORIAL
Trăim niște vremuri în care manipularea prin „framing” este atât de perfid utilizată de diverse entități sau persoane „de bine” încât, în cazul minților...
EPIGRAMA ZILEI
La cât de mulți a arestat
Gânditu-m-am că s-ar putea
Să aibă ADN schimbat
În ... DNA!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...