Europa, Trump și jocul la ofsaid – Dumitru MONACU, sciitor

În mod normal, un editorialist de la o publicație provincială ar fi trebuit să abordeze subiecte de interes local, cum ar fi demonstrația din fața Primăriei Botoșani a cetățenilor locatari ai Centrului Vechi, învelirea sediului PSD Botoșani cu un uriaș portret al vechiului liberal care a predat social democraților partidul Brătienilor, accidentele rutiere tot mai dese din municipiu sau alte și alte asemenea subiecte neaoșe. Din păcate, situația geopolitică internațională afectată puternic de absurdele și neînțelesele decizii ce vin de peste ocean face ca tot europeanul să simtă pe pielea lui teama de viitor. Da, Europa se confruntă azi cu o monumentală criză economică, administrativă, militară, politică și chiar de personalitate. Astfel, leagănul civilizației pământene se află într-o situație delicată întrucât aliatul ei numărul unu și aici am numit SUA, pare că a schimbat tabăra și s-a înhăitat cu hapăul universal de teritorii, Rusia. La fel ca și muscalii, factorii decidenți de la Washington se gândesc la anexări de teritorii și cumpărări de ținuturi, Groenlanda, Canada, Panama și Fâșia Gaza fiind deja înscrise în meniul zilei. Din start țin să precizez că toate aceste aberații nu numai că nu vor prinde viață dar vor cântări greu, ca o piatră de moară, pe umerii poporului american recunoscut pentru modul în care a propovăduit, apărat și luptat pentru libertate și democrație. În acest context, problema noastră a europenilor suferă o schimbare bruscă de paradigmă întrucât „Hapăul de la Est” pare a avea cale deschisă spre Viena, Paris și Londra. De noi nici nu am mai amintit întrucât pământurile noastre românești au devenit gazdă pentru ruși ori de câte ori se desfășurau „meciuri” specifice gen … operațiuni speciale cu Turcia, sau puterile europene. Analizând situația actuală se trage concluzia clară că UE a fost lăsată masiv în ofsaid de către americani. Până la urmă, ca și la fotbal, Europei i se va anula un gol, dar asta nu trebuie să ne îngrijoreze decât parțial și limitat în timp întrucât vechiul continent are arhisuficiente resurse pentru revitalizare și refacere. Una peste alta, trei ani trec repede și Trump va fi ejectat de la Casa Albă. Problema care se va pune atunci va fi evaluarea și cuantificarea imenselor pagube provocate americanilor de guralivul și fălosul locatar al Biroului Oval. Dar asta va fi treaba americanilor. În același context, Europa noastră va trebui să-și învârtă cu mult sârg timona pentru a se îndrepta spre alte coordonate decât până acum. Astfel, Europa va trebui, în primul rând, să-și facă o armată a ei (resurse are, slavă Domnului!) apoi să-și reevalueze politicile care au dat faliment. Iar dacă se va dori ca UE să existe în continuare, ceea ce ar fi extrem de benefic pentru toți locuitorii bătrânului continent, atunci implementarea unui alt sistem de coeziune și colaborare este imperios necesară. Ce înseamnă aceasta? Ca toate statele componente să-și armonizeze legislațiile în așa fel încât să existe în primul rând, o comuniune cvasitotală din punct de vedere economic, administrativ, juridic, cultural, sportiv ș.a.m.d. Asta ar însemna ca aceleași legi să fie aplicate și respectate și la București, Nicosia, Madrid sau Berlin. Ar însemna ca aceeași monedă să circule în toate țările, adică euro, fără nicio altă impunere. Concomitent cu aceste, hai să le spun concesii din partea unor state mai conservatoare, ar trebui fixată și o linie tradiționalistă, care să fie garantul identității naționale a fiecărui stat afiliat la UE. Dacă toate țările din UE ar cânta pe aceeași voce, același cântec e limpede că descurajarea poftelor rusești ar cunoaște valori maxime pentru că, cu toate resursele lor (în mare parte furate de la alte popoare!) cu toată armata lor și cu toată vodca lor, rușii nu vor putea fi niciodată competitivi și superiori Europei oricât de mult s-ar baza pe faptul că unchiul Sam a luat-o razna și a lăsat deschise porțile cetăților pline cu bunătăți. Trădarea pe care au îmbrățișat-o americanii prin pițigoii actuali de la Casa Albă ar trebui să întărească Europa și nu să o slăbească. Nu va trece mult timp și se vor convinge și americanii că Great America nu se poate face cu o Europă slabă. Interdependența ombilicală dintre Lumea nouă și bătrânul continent a fost de fapt cureaua de transmisie care a făcut ca lumea să ajungă la nivelul actual de civilizație și progres. Ne aflăm așadar, noi europenii (că da, românii din această „tagmă” fac parte și nu din lumea slavă!) într-un impas dar căile de ieșire sunt multiple. Armată unită, economie unită prin adoptarea de politici specifice care să conducă la micșorarea decalajelor existente, monedă unică, granițe sigure, bunăstare, respect pentru tradiții și cultură, toate acestea sunt elemente care îl pun pe Unchiul Sam cel Galben în ofsaid și descurajează la maxim visele și poftele țarului roșu hrăpăreț…