Bile albe, bile negre… – Dumitru MONACU, scriitor

Impactul pe care o meserie, o profesie, o ocupație îl are asupra noastră ca indivizi trăitori într-un anumit sistem este strâns legat de necesitățile noastre dintr-un anume moment sau dintr-un anume context. Astfel, în cazul unei boli, cel mai important de pe pământ este medicul, în caz de un proces judecătorul, iar în cazul în care s-a înfundat chiuveta sau oala de WC, instalatorul devine persoana cea mai râvnită. Bineînțeles că exemplele pot continua la nesfârșit, fiecare meserie sau ocupație având la un moment dat un loc determinant în viața noastră, funcție de necesități, plăceri, dorințe sau urgențe. Am făcut aceste specificații cu scopul principal de a le reteza aurele unora care se consideră supraoameni sau zei pe pământ pentru simplul fapt că profesiile lor sunt foarte bine plătite. Orice meserie, orice profesie are importanța și rolul ei, nivelul de apreciere depinzând de necesitățile unui individ sau ale unui grup de indivizi, la un moment dat. Astfel, slujitorii justiției, că în jurul lor va gravita ideea acestor rânduri, se pot considera extrem de importanți pentru cei angrenați în procese pe mulți bani sau mulți ani de libertate lipsă, dar sunt efectiv ignorați de către cei care nu au călcat niciodată prin holurile tribunalelor și, vă rog să mă credeți, sunt destui oameni care se încadrează în această categorie. La fel ca în orice breaslă, și în justiție sunt oameni integri, profesioniști de toată isprava, dar și escroci și șarlatani care nu reacționează decât la zornăitul, sau, mă rog, foșnetul banilor. În acest context voi trece în revistă trei spețe recente cu mare impact pentru opinia publică. Două dintre ele sunt naționale, una locală. Prima se referă la condamnarea celor doi prelați de la Huși la ani grei de închisoare pentru violarea unor elevi de la seminar. Faptul că în dosar au fost consemnate o sută de asemenea atrocități a condus, probabil, la pedepsele grele, nemaiîntâlnite în sânul bisericii. Astfel, ceea ce bănuia toată lumea, și anume faptul că homosexualitatea este un fenomen deloc de neglijat în această zonă, s-a dovedit a fi un adevăr crud, demonstrat cu probe și dovezi de către niște judecători care au aplicat legea așa cum trebuie. Făcând o mică deviație, le-aș sugera aprigilor critici ai LGBT-ului să lase deoparte propaganda suveranistă și să militeze mai degrabă pentru stârpirea acestui fenomen din seminare, mănăstiri și alte locuri pe care noi, ortodocșii le considerăm sacre. Revenind la caz, iată că s-a făcut cumva dreptate într-o situație care a mutilat sufletește niște tineri. Ceea ce înseamnă, desigur, o bilă albă pentru magistrații care au instrumentat acest dificil caz. În același registru al bilelor albe trebuie menționată și soluția instanței bucureștene care l-a condamnat pe fiul unui fost bodyguard al lui Gigi Becali la închisoare pe viață pentru incendierea și uciderea mătușii sale în scara unui bloc din Sectorul 6 al Capitalei. De altfel, în contextul în care în România a fost abolită pedeapsa cu moartea, închisoarea pe viață devine, fără dubiu, soluția de compromis pentru ucigașii și violatorii atroce, pentru infractorii care dau dovadă de cruzime și continuitate în acțiunile lor criminale. Societatea trebuie apărată împotriva acestor demoni și „ascunderea” lor definitivă pare a fi singura soluție în acest sens. Bila albă pe care o merită judecătorii acestui caz este fără îndoială o recunoaștere a aplicării legii așa cum trebuie. De-a lungul anilor am fost de multe ori martorii unor condamnări de câțiva ani pentru crime fioroase urmate de eliberări la fel de dubioase precum nivelul de gravitate al faptelor. Concluzia care se desprinde de aici este una îmbucurătoare: n-or fi perfecte legile, dar dacă se aplică și legile bunului simț în tandem cu probele și dovezile ce creionează adevărul juridic, atunci societatea are o șansă mare la deparazitarea de infractori. Bila neagră care urmează se referă la telenovela primarului de Botoșani Cosmin Andrei care, în urma întâmplărilor răsștiute de către cetățeni, a primit în primă instanță o condamnare la un an, cu amânare! Nu sunt nici pro nici contra primarului, dar această măsură mi se pare a fi un fel de cacealma juridică. Păi, măi oameni, buni! Dacă fapta nu există, achitați-l, dacă nu este atât de gravă, dați-i o amendă penală, ceva luni de muncă în folosul comunității sau dacă e clară și gravă (fapta) aplicați legea așa cum trebuie. Ce înseamnă asta, cu amânare? Mi-ați putea-o aplica și mie dacă de exemplu aș fura 5 milioane de euro și aș dori să fac anii de închisoare „aferenți” peste treizeci de ani, de exemplu? Acest caz îmi aduce iar în minte „concentrarea” judecătorilor, în cazurile de infracțiuni economice și financiare, pe arestarea inculpaților fără să-i intereseze nici cât negru sub unghie cât și cum se recuperează din prejudiciu. Repet, or fi legile noastre imperfecte, dar când ajung să fie aplicate de către oameni aproape perfecți, se ajunge la soluții echitabile și rezonabile. Deci bilele albe sau cele negre nu au ca punct de plecare sistemul legislativ, ci conștiința, profesionalismul și onestitatea judecătorilor!