Privind la ce se întâmplă în Educația din România, mă gândesc la proverbul „Nu aduce anul ce aduce ceasul”. Cu puține excepții, cei care i-au urmat la tron Ecaterinei Andronescu au reușit să genereze impresia că unicul lor scop este să o lase pe aceasta fără lopata pentru care, să recunoaștem, a cam trudit. Cineva care a respirat în preajma ei mi-a spus că, „sărmana bătrânică” plângea de ciudă că reformele ei nu au dat roadele așteptate. Puțină ipocrizie, dar poate și ceva implicare sinceră. Asta dacă e să o comparăm cu noul deținător al trofeului „Lopata cu care a fost îngropat învățământul”. Lui Daniel David i-a luat incomparabil mai puțin timp să pună la cale niște reforme atât de nocive, încât urmările nu sunt dificil de anticipat, sunt doar ignorate de cei responsabili, și asta pentru că trăim vremuri de criză și e nevoie de sacrificii. S-avem iertare, dar una e să arunci peste bord balastul inutil și alta e să dai găuri sub linia de plutire.
În educație lucrurile nu au stat grozav niciodată, însă haos mai mare ca cel generat de David nu s-a mai pomenit. Posedat – că altfel nu pot spune – de mania de a reduce cheltuielile, individul a luat niște măsuri cât se poate de aiurea, nocive din capul locului, dar se pare că tocmai asta nu-l interesează. Aparent, creșterea normei didactice „cu (doar) maxim două ore” e un mic sacrificiu. Trecem peste faptul că în unele cazuri „maxim” e, de fapt, minim – cadrele didactice cu Gradul I și peste 25 de ani vechime sunt premiate cu patru ore – și să ne concentrăm pe adevărata problemă. Completarea catedrelor cu cele două sau patru ore se va face, în multe cazuri, pe discipline pe care dascălii nu sunt calificați. Spre exemplu, un profesor de istorie va trebui să mai presteze și ceva chimie sau fizică, discipline care nu-i sunt total străine, că s-a mai întâlnit cu ele prin gimnaziu și liceu. O să predea la fel de bine ca un profesor de specialitate? Hai să nu spunem „în niciun caz”, dar cam asta se va întâmpla. Predai geografie și te trezești cu completare de engleză sau franceză… Ministrul nu vede problema, deși ea există și e foarte gravă. Într-unul din jalnicele sale discursuri care sună din ce în ce mai mult a scuză și fugă de răspundere, David a spus că norma profesorului crește cu „doar” 24 de minute pe zi. Hai, dom’le că nu-i chiar așa mult. Nu e mult la norma de predare, dar pentru a preda ceva ce nu ești calificat presupune mult mai multă pregătire și mai ales motivație. Ori, la ce impuls motivațional au primit dascălii…
O altă tâmpenie marca David e diminuarea degrevării pentru directori. Am fost director de școală o perioadă și vă spun cu mâna pe inimă că nu merită. Indemnizația era de mizerie, iar munca enormă. Sincer, mă mir cum de se mai găsesc indivizi dispuși să-și asume volumul de muncă și stres. Una dintre glumele care circulă în anumite cercuri e că până acum directorii nu făceau șase ore, de-acum încolo nu vor mai face paisprezece. Asta pentru că, de multe ori, directorii nu mai ajungeau la ore nu pentru că n-ar fi vrut, ci pentru că efectiv nu aveau cum. Ca director am avut patru ore de predare și tot am mai apelat la colegi să mă ajute la clasă pentru că erau ședințe, erau rapoarte, erau o mulțime de nenorociri de făcut. Iar mulți directori predau română sau matematică, discipline cu patru ore pe săptămână, prin urmare, pentru a acoperi „degrevarea lui David” vor trebui să predea șaisprezece ore. Directorii fie își vor face treaba la clasă și vor renunța la funcție, fie vor rămâne directori și de predatul lor se va alege praful, dar ce contează cât timp statul face economii?
Și să nu ignorăm că umflarea normei s-a făcut peste noapte, după ce s-au vacantat posturile și orele. Pe ce posturi vor mai da concurs profesorii? Încă nu se știe, dar se pare că nici nu interesează. Facem economii, redresăm România și banii economisiți cu tăierea burselor și a posturilor vor fi investiți la anul în Educație. Care Educație, domnule ministru? Că, la cât de priceput ești în mânuirea lopeții, sigurele chestii în care se mai poate investi la anul vor fi coliva și pomelnicele.
