România traversează o perioadă foarte dificilă, dar asta o știam deja. Practic, suntem încă în tranziție spre economia de piață funcțională; nimic nou sub soare. Acum cică e criză adevărată și prețul e plătit de toată lumea, dar mai ales de cei mărunți, loviți în plin de măsurile de austeritate. Prețurile au început să salte încă din perioada în care se vorbea despre creșterea TVA. O creștere preventivă a prețurilor, cum s-ar spune, de au ajuns prohibitive pentru majoritatea produselor de sezon. Lăudatele fructe românești au prețuri sensibil mai mari decât hulitele banane.
Facturile țin și ele pasul și liberalizarea prețurilor la energie numai bine nu o să facă dacă nu se iau măsuri adevărate împotriva șmecherilor din sistem. Puterea de cumpărare e o glumă proastă și cetățeanului mărunt i se cere să dea dovadă de înțelegere și să se sacrifice, amăgindu-l că e vorba de ceva temporar și că sacrificiile nu vor fi în zadar. Țara o să treacă cu bine prin furtună și cu pagube minime, eventual cu pensiile speciale neciuntite.
În acest context, ni se repetă obsesiv că trebuie să fim responsabili, că sunt vremuri de criză și țara se duce naibii pe povârnișul economic și nu numai dacă nu se iau măsuri dure. Școli, spitale, infrastructură – toate sunt afectate de constrângerile bugetare. Guvernanții nu mai știu de unde să mai taie bani, deși soluții există.
Trăim vremuri de criză, da? Și, în astfel de situații, de ce sacrificiile nu încep cu cei care se bat cu cărămida în piept că sunt patrioți, cu cei care se îmbracă în straie populare și poartă tricolorul pe umeri să arate cât de mult își iubesc țara? Nu există nicăieri rapoarte detaliate privitoare la cât anume ne costă consilierii locali și județeni. Estimativ, vreo șase-șapte sute de milioane de lei anual, posibil chiar un miliard. Cine știe? Cum spuneam, nu există niciun raport detaliat. Există doar dispoziții legale, ceea ce nu e în măsură să ne surprindă. Cuantumul indemnizației e stabilit chiar de către consilieri și – din nou, nicio surpriză – în majoritatea cazurilor se merge pe maxim. În multe UAT-uri, cea mai mare parte a bugetului local este consumată cu indemnizațiile consilierilor, așa că nu mai rămâne cine știe ce pentru investiții cu adevărat necesare, dar asta tinde să devină irelevant; important e că se respectă legea. Și dacă legea permite indemnizații, de ce să fie ignorată? E drept că există câteva cazuri în care consilierii locali și-au stabilit indemnizații simbolice, dar acestea reprezintă excepții, nu reguli.
Cum spuneam, plata consilierilor locali înseamnă ceva parale. Guvernanții ne spun că sunt vremuri de criză, dar n-ar putea să taie tocmai aceste indemnizații? S-avem iertare, dar niciun aspirant la fotoliul de consilier nu spune în campania electorală că vrea să fie ales pentru a avea parte de indemnizație. Toți se dau de ceasul morții să arate cât sunt de interesați de rezolvarea problemelor locale, nimeni nu pomenește de bani. Ați auzit pe cineva să spună „votați-mă că vreau să încasez indemnizație?” Dacă tot ești așa de patriot și implicat în rezolvarea problemelor comunității, de ce nu o faci pe gratis? Adică nu e mare sacrificiu; cei mai mulți dintre aleși sunt așa de interesați de nevoile comunității, încât habar nu au ce anume se discută pe la ședințe.
Plata indemnizațiilor consilierilor ne costă, în patru ani, sensibil mai mult decât bugetul Cercetării. Care Cercetare, există, dar doar la nivel de hârțogărie. Desființarea depozitelor de „cercetători” sinecuriști ar produce ceva economie. Economii importante s-ar putea face și cu suspendarea măcar până la alegerile următoare a puzderiei de festivaluri și zile ale comunelor plătite din bugetul local. Nicio grijă, nu pierde nimeni mare lucru, poate doar Andra, Bănică și alți artiști mufați la astfel de festivaluri, dar nu e cazul să le plângem de milă; au adunat suficiente parale până acum, așa că pot să mai strângă și cureaua.
După cum se vede, este de unde economisi, doar că nu se vrea. Cine ar mai alerga cu limba scoasă de-un cot pentru partid dacă nu primește ceva parale în schimb? Patriotismul există, dar nu merită pus în valoare dacă nu e plătit.
