Din cifrele publicate legate de rectificarea bugetară, iese în evidență suma pusă deoparte de guvern pentru plata dobânzilor. 11 miliarde de euro. Doar dobânda. Dobânda despre care premierul Bolojan remarca faptul că înseamnă costul Autostrăzii Moldova, care autostradă tot nu e gata, dar avem dobânzi la împrumuturi.
După cifrele astea dure, trebuia să apară și punctul de vedere al PSD. Și cine să-l spună dacă nu trompeta PSD, deputatul de Botoșani Marius Budăi. Care scrie mândru că noroc de PSD, că a fost la masa negocierilor, așa că a obținut pentru bătrânii cu pensii mici un sprijin de 400 de lei.
Apoi se ia de Bolojan, evident, că uite ce deficit mare este, că tot așa era și pe vremea lui Ciolacu și uite câte a făcut Ciolacu, investiții record, mărit salarii, mărit pensii, scutiri de taxe.
Nici nu știu dacă mai are rost să combat afirmațiile lui Budăi, aiurelile, mai bine zis. Abia termin de documentat una din afirmațiile false, că apare cu altceva. Aici foarte pe scurt, inexactitățile care se văd din avion:
– folosește un deficit-proiecție și îl prezintă ca „realizat”
– confundă bugetele declarate cu execuția investițiilor
– exagerează efectele asupra pensiilor și salariilor profesorilor
– descrie ca „scutire totală” o simplă neimpozitare parțială
Ca să nu mai fie nevoie să explic ceva afirmat de Budăi, trebuie să discutăm de persoana care face afirmațiile și de partidul din care face parte, pentru a înțelege și cheia viitoarelor luări de poziție.
Marius Budăi a devenit cel mai cunoscut ministru din guvernul Ciucă după materiale din presă care relatau că suna noaptea femei, unele căsătorite. Budăi a negat toate cele relatate, nu a acționat în instanță nici un ziar, și a intrat rapid în post și rugăciune, o vreme postările sale au fost doar religioase.
Tot Budăi era ministrul muncii și în guvernul Ciolacu, pe vremea scandalului „azilurilor groazei”, când anunța mândru către subordonații că rezolvase ca singurului ONG care mai verifica în ce condiții sunt cazați bătrânii să nu-i mai fie permis accesul în aziluri. Reamintesc era vorba de aziluri în care bătrâni mureau de foame, erau lăsați fără medicamente, la un azil din Ilfov chiar săpau un tunel ca să evadeze.
După acest scandal s-au ordonat controale în toată țara, cu rezultatele pe care le știți, iar Budăi a fost demisionat, intrând iar în post și rugăciune.
Tot în mandatul său de ministru trebuia să fie gata legea pensiilor (pe care se lăuda că a lăsat-o gata la minister), dar a apărut după ceva vreme, când era alt ministru al muncii, incompletă și fără să rezolve problema pensiilor speciale, din care cauză România a pierdut o grămadă de bani din PNRR. La fel și cu legea salarizării bugetarilor, la care anunța că lucrează de pe la începutul anului 2023 și s-a rămas doar cu lucrul.
Dar să revenim la victoria de 400 de lei anunțată de Budăi, adică la politica PSD de-a lungul timpului. Care e politica pomenii. A firmiturilor date la săraci, în timp guvernul Ciolacu a făcut dezmăț bugetar. De aia au și trebuit să ascundă niște facturi și să țină contabilitate dublă, că altfel ieșea inflația reală 15%. Tot niște ziariști au găsit facturile acum vreo două luni, dar premierul Bolojan tace și el, deocamdată.
Firul roșu al politicii pesediste este creșterea gradului de dependență a cetățeanului de stat. De aici șirul de pomeni, scutiri, subvenții, plus măriri de salarii și pensii înainte de alegeri. Pe scurt, e mai simplu să îi dai omului un pește din când în când, decât să-l înveți să pescuiască. Numai ca să te voteze, evident.
Trebuie să explic unde a dus asta. În ultimii cinci ani, prețurile la alimente în România au crescut cu peste 250%. Am aflat simplu asta, anul trecut am adunat pliante de la supermarketuri din ultimii ani și am comparat prețurile, probabil mulți dintre dumneavoastră ați citit articolul nostru.
De anul trecut până acum, am mai avut niște scumpiri. Iar asta cu prețurile plafonate la alimente (cu care tot Budăi se bate în piept) e o poveste de adormit copii care merită un alt articol, că e una din cele mai mari păcăleli orchestrate de PSD. Spun aici doar că, în primul rând, sunt prevăzute în lege marje de adaos comercial așa de mari, încât unii comercianți și-au permis chiar să scumpească produsele. Iar în al doilea rând, un supermarket – sau orice magazin – nu vinde doar produse de bază. Așa că profitând de (cică) plafonarea prețurilor, au scumpit celelalte produse. Și deși laptele a rămas opt-nouă lei (care oricum e enorm), iaurtul s-a făcut șapte lei de la trei lei, de exemplu. O păcăleală enormă, ambalată de pesediști ca „grija pentru români”.
Cum s-a manifestat grija asta, de fapt? Guvernele PSD, apoi PSDNL, au aruncat cu bani în oameni. Evident, oamenii au cheltuit banii respectivi, cumpărând diverse. Cum exista o cantitate de bani pe piață nejustificată economic, normal, s-au mărit prețurile, că exista cerere. Se cheamă inflație, domnu’ Budăi.
Și pentru că politica asta a continuat ani și ani de zile, am intrat în ceea ce se cheamă o spirală inflaționistă. În care statul nu mai are bani nici pentru funcționare, se împrumută tot mai mult și plătește dobânzi tot mai mari. Ca să nu se mai mire Budăi cum de a rămas deficitul la fel și după mărirea impozitelor și taxelor.
Pe ce se bazează PSD când procedează așa? Pe lipsa de educație financiară a românilor. Se bucură profesorii că li s-au mărit salariile în vară și înjură în iarnă că s-au scumpit toate, fără să aibă idee de ce. Exact, mărirea aia de salarii o regăsim în prețul de vânzare la raft.
Dacă la asta mai adăugăm corupția endemică, sinecurile de partid, firmele de partid și restul de furăciuni, înțelegem un pic și de ce nu o să scadă prea repede deficitul.
Unde a dus politica asta păguboasă și pomanagistă vedem. O mare parte a populație direct dependentă de stat, o parte și mai mare neinstruită, care poate presta doar munci necalificate, dezastru în educație, absorbție dezastruoasă a fondurilor europene (chiar și când ni se dau mură în gură, cum a fost PNRR), lipsa de investiții cu importanță strategică, bani aruncați aiurea pe filieră politică pentru investiții cu valoare adăugată zero, lipsa de infrastructură și lista e mult, mult mai lungă.
Asta doar pe plan material, trebuie să pomenim și de restul, adică o neîncredere profundă a românilor în autorități, locale sau naționale, o divizare cumplită a populației, expunerea României în fața furtunilor ce stau să vină din toate părțile în acest context politic complicat.
Este clar că PSD nu se poate schimba, așa fac ei politică. Practic, în aproape orice domeniu, când descriem de ce merge prost ar trebui să începem cu „pentru că PSD…”.
Ce s-a schimbat e faptul că au pierdut alegerile la scor ultima dată, cu toate că au mărit pensii, salarii, alocații, au dat subvenții, tot ce le-a trecut prin cap să dea, inclusiv voturi.
Așa că acum s-au pomenit cu un procent electoral mititel. Și nu îndrăznesc să se ducă la alegeri și (mai) stau în coaliție, încercând să recupereze prin anunțuri gen Budăi, mai dăm 400 de lei, plafonăm prețuri, avem grijă de români.
Dar asta nu înseamnă că, atunci când vor vedea o ieșire din situația asta, nu vor profita, indiferent încotro se duce țara. Mai știți ce zicea Ciolacu când era premier, unde îl durea de deficit, nu? De ce zicea așa? Ei, asta tot politică pesedistă e.
