Recentul conflict dintre președintele Nicușor Dan și al lui (fost, de-acum!) consilier Ludovic Orban este catalogat de mulți drept o furtună într-un pahar cu apă. Analizând însă în profunzime acest incident, ajungem la concluzii cel puțin ciudate. Pentru cei neavizați sau mai tineri, fac precizarea că Orban este unul dintre cei mai vechi membri ai PNL. Coleg de partid cu Crin Antonescu și Călin Popescu Tăriceanu, Orban, a demonstrat, ca și cei doi nominalizați, de altfel, o consecvență politică demnă de remarcat. Deosebirea dintre el și colegii lui a fost însă una esențială. În timp ce și Antonescu și Tăriceanu, avizi de putere, s-au gudurat obedienți la pieptul PSD-ului, Orban a fost un veșnic și aprig opozant al social-democraților, poziție care l-a îndepărtat la un moment dat de pupitrul de comandă al țării. Nu-l cunosc personal pe fostul premier liberal dar am relaționat cu el în scris, cu niște ani în urmă când, în urma unui accident rutier pe care l-a avut (s-a răsturnat cu Loganul!) i-am trimis un catren care suna cam așa: „Ce a părut un accident/ N-a fost în fapt, decât motivul/ Unui perfect antrenament/ De răsturnat…Executivul!” L-au distrat versurile mele și ulterior am mai schimbat câteva păreri politice, el fiind clar un opozant al alianței USL croită după gustul și pofta celor doi liberali amintiți mai sus. Nu am idee dacă într-adevăr are probleme cu băutura, dacă a fost implicat în problema hainelor plătite cică de Flutur de la Suceava, dacă instanța l-a albit în urma anchetei desfășurate în anii 2016 și 2016 sau dacă are sau nu talent de chitarist. Cert este că multă lume l-a admirat pentru consecvența lui de a fi anti PSD, consecvență pe care nu am întâlnit-o la niciunul dintre colegii lui de partid aflați pe la butoane. Dar cum mulțimea are tendința de a o apuca pe calea deschisă de cei aflați pe funcții, e limpede că nu mulți colegi liberali l-au urmat atunci când a plecat din PNL înființând un nou partid, Forța Dreptei. Ei, și de aici începe interferența cu Nicușor Dan. Faptul că Elena Lasconi, președintele formațiunii nășite de către actualul președinte, a intrat în turul doi se datorează fără doar și poate și lui Ludovic Orban care, realist, s-a retras din competiție sfătuindu-și susținătorii să o voteze pe reprezentanta USR. Este de remarcat faptul că n-a adoptat tactica politicianului român care merge de-a-n boulea până la capăt chiar dacă e limpede că acel capăt nu-l duce nicăieri. Consecvent în ideile lui, Orban s-a declarat ulterior un susținător aprig și fidel al lui Nicușor Dan, o părticică din voturile adunate de președinte purtând marca „Orban”. Multe, puține, naiba mai știe! Cert este că au existat! Așa stând lucrurile, demiterea lui de către șeful statului iese din sfera bunului simț, a spiritului de echipă mai ales dacă ne gândim că unul dintre motivele ascunse sub preș de către președinte constă în incapacitatea ficatului lui Orban de a suporta pesediștii. Bine, oficial a fost pusă pe tapet o declarație a lui Orban prin care își manifesta nemulțumirea față de strategia lui Cătălin Drulă din campania pentru București, strategie care se învârte și se învârtea în jurul unui ax prezidențial., ceea ce, evident, nu este în regulă. Apropo de candidatul USR, sunt absolut convins că (și) prin această măsură a președintelui nu a fost demis fostul lider liberal ci chiar subiectul gâlcevii, adică Drulă, de la fotoliul de primar al Capitalei. Și asta pentru că bucureștenii au realizat cele două încălcări ale legii și bunului simț: nici Nicușor Dan nu trebuia să se amestece în campanie și nici Cătălin Drulă nu trebuia să uzeze aproape în orice discurs de numele președintelui. Cât despre Ludovic Orban, locul lui, clar, nu este într-un partid liberal înfrățit, întovărășit sau aliat cu PSD-ul. Din acest motiv, nu văd o readaptare a lui în habitaclul galben, deocamdată. Poate pe viitor, dacă partidul se va trezi și se va reforma, vom asista la întoarcerea fiului risipitor. Dar mai e multișor până acolo. De partea cealaltă, Nicușor Dan deocamdată nu are probleme mari dar cele mici încep să-l înghesuie: declarații neinspirate, dezorientare, apucături „iohanisiene” de asigurare a unui climat politic stabil prin alăturarea unor formațiuni politice total incompatibile ca ideologie, năravuri, scopuri și, ceea ce dezbăteam cu zor, amestecul neconstituțional în borșul alegerilor. Despre Cătălin Drulă, numai bine, nu este un politician rău dar, din păcate pentru el, încă nu i-a venit vremea de a ocupa fotoliul de primar general.
