„Bojolan pune impozite de banii românilor din bănci”. „Guvernul ajută moldovenii cu mii de tone de motorină în timp ce la noi se scumpește”. „România plătește 150 miliarde lei pentru apărarea Ucrainei”.
Sunt doar trei chestii găsite în cinci minute la o derulare rapidă pe Facebook.
Primul video aparține unei cucoane, un fel de gospodină, ceva, și are 641 de comentarii. Unul singur, din cele 641, întreabă „Nu cumva se impozitează doar dobânzile?”.
Al doilea e postat de un consilier local AUR din Avrig, care zice că e și avocat, și folosește imagini și declarații din aprilie 2024, când premier era Ciolacu, nu Bolojan.
Al treilea e făcut de o fătuță care zice că e ziaristă (de fapt, lucrează la un site plătit de AUR) și probabil se referă la împrumutul cu dobândă redusă primit de România de la UE prin programul Rearm, care e doar 16 miliarde euro, nu 30 cum îi dă ei (na, matematica e grea), și din care se fac de la spitale până la infrastructură, inclusiv o bucată bună din autostrada Moldovei (A8), care ne-ar duce mai rapid la granița cu Europa.
Pentru a înțelege de ce România a pierdut războiul hibrid cu rușii încă din pandemie, imaginați-vă că zeci de mii de oameni, dacă nu sute de mii, urmăresc doar din astea zilnic, ore întregi. O realitate paralelă care a creat o falie în societate pe care eu nu o mai văd reparabilă.
Metoda e simplă, se ia o bucățică de adevăr (Bolojan mărește impozitul pe dobânzi bancare), se alterează grosolan, după care se trece la indignare „patriotică”. Și fandacsia-i gata.
Imaginați-vă că apare Bolojan la știri și spune „Gaza vine de la Gaz”. Ori că face leul cât lira sterlină. Ar fi internat la Bălăceanca.
Georgescu, în schimb, arată zilnic că e sonat, fără probleme. Cum se explică succesul lui? Plus a mulți alții din categoria asta.
Simplu, are două componente. Prima e cu religia, el vorbește direct cu Dumnezeu, știe tot timpul ce vrea respectivul, e preș în fața Domnului, nici la budă nu merge fără să întrebe dacă se poate. Bine, minte de leșină, spune tâmpenii de genul că Isus s-a născut la Nazaret, care arată că nu prea a citit Biblia, dar astea-s detalii.
A doua e cu poporul român. Știe exact și ce vrea poporul, are el un aparat, ceva. Apoi poporul nostru este excepțional, extraordinar, e credincios, e veșnic și pur, toate limbile vin din limba noastră și toți se uită la noi cu mare admirație.
Așa e oare? Dacă ne uităm la istoria noastră recentă, cum am votat, cum ne-am comportat, ce am făcut, efectiv, evident că nu ne putem descrie sau simți așa.
Suprapunem complexul ăsta de inferioritate peste o clasă politică slabă, plus o neîncredere funciară în autoritățile statului, și e clar că cei mai puțin mobilați la mansardă, cei neinformați sau interesați să aparțină unui grup, să simtă că înseamnă ceva și viața lor, nu e doar ratare, devin fanatici sau membrii unui soi de cult.
Nici măcar nu e ceva nou. E metoda folosită de Putin cu rușii. Filosofia unui anume Ivan Ilin, rus autoexilat de frica comuniștilor, a cărui cadavru a fost repatriat de Putin, după care scrierile lui – despre „sufletul rus neîntinat”, „poporul rus ales să păstreze ortodoxia” și „trezirea în conștiință” – au devenit doctrina rusă de stat.
Așa am ajuns la situația hilară în care niște din ăștia cu fețe de interlopi fără fapte, cum zicea cineva pe la tv, niște burtoși cu tricouri mulate, fac filmulețe în care apar cu tricolor la gât și încep cu „noi, patrioții…”. Niște neica nimeni se îmbracă în drapel și rag pe la mitingurile extremiste „băăă, asta e țara mea, băă!”. Conduși de sonați ca Georgescu, șefi de galerie ca Simion și „ziariști anti-sistem” ca Anca Alexandrescu. Care toți abia așteaptă 1 decembrie ca să facă paradă de patriotismul lor, că nu au cu ce altceva se lăuda.
Să vedem ce înseamnă patriotism, poate. Să trecem direct la cum se manifestă patriotismul, că de dat din gură e simplu.
Respect pentru țară și simboluri – înseamnă că respecți istoria, simbolurile naționale și, atenție!, limba. Nu există patrioți agramați! Ăia sunt doar proști îngălați. Dacă îți iubești țara, pune dracu mâna pe o carte de gramatică.
Sprijin pentru instituții, contribuție la binele comun – acțiuni concrete care duc la îmbunătățirea vieții semenilor. Asta nu înseamnă doar caritate, ci și plata impozitelor, de exemplu. Realitatea TV are de dat la stat 48 de milioane de euro. Mai înseamnă să nu dai 5 milioane de euro din banii publici la Realitatea TV, cum a făcut Simion. Să-ți plătești amenzile cum nu face Anca Alexandrescu. Să explici de unde dracu ai bani de trăit zece ani la Viena sau bani de vilă la București când nu ai nici un venit. Nu mai zic și de golăniile pesediștilor și peneliștilor, că scriem de ei de 30 de ani.
Fidelitate și apărare – Fidelitate față de țară și, la nevoie, apărarea ei. Cum ar fi, patrioții nu se înghesuie la pașapoarte când începe un război la graniță, nici nu votează contra doborârii dronelor rusești, nici nu promovează discursurile unui dictator ca Putin.
Cum deschizi internetul ești asaltat de zdrăngălăi din ăștia care spun doar tâmpenii, iar fanii lor nu pricep că patriotismul se arată prin stil de viață, nu se povestește.
Însă e doar o impresie asta, că sunt mulți. Nu sunt. 80% din dezinformarea legată de Covid din SUA a venit doar de la 12 conturi de Twitter, atât.
Aici e la fel, nu sunt mulți, postează mult, că aici e cheia, repetiția. La biroul ăla din parlament al AUR făceau (și distribuiau) o mie de video pe zi. O mie! Care erau, la rândul lor redistribuite de o grămadă de fani, troli, boți. Și așa ăștia ajung să confiște ziua națională.
În timpul scandalului cu diploma de facultate a ministrului Moșteanu (scandal care a durat 24 de ore, până la demisie), Robert Turcescu a postat de 16 ori despre subiect. Mult, mult mai mult decât despre ex-premierul Ciolacu, de exemplu, care, apropo de studii, a terminat liceul la 37 de ani, exact în anul în care, a dracu fatalitate, i se năștea actuala iubită.
Dar, într-adevăr, e o luptă inegală, în condițiile în care autoritățile statului se implică doar la nivel de vorbe. Așa că probabil ne îndreptăm spre o coaliție extremistă la guvernare, împreună cu PSD, evident, dar cu lupte și scandal, că nu e simplu nici la ei, au simțit toți miros de putere și se ceartă, Șoșoacă, Simion, Georgescu se duc la Alba Iulia, dar separat.
Așa că, înainte de a ne bucura de cârnații cu fasole de ziua națională și de a-i admira pe „patrioții adevărați”, trebuie să reținem niște cifre.
72% din populația planetei este acum sub conducere autocratică sau trăiește în regimuri iliberale, conform unor studii ale V-Dem și Freedom House. Adică 3 din 4 oameni de pe planeta Pământ trăiesc în autocrații, cel mai mare procent din 1978 încoace. Iar combustibilul acestei situații este dezinformarea online, spune jurnalista Maria Ressa, câștigătoare a premiului Nobel.
Încă mai facem parte dintre fericiții care au scăpat, acei 1 din 4 care mai pot spune ce vor fără să fie arestați. Să vedem pentru câtă vreme că, ce să vezi, cu mici excepții gen Coreea de Nord, toți conducătorii acelor autocrații au ajuns la putere prin vot, absolut democratic. Aleși de popor, cum ar veni.
