Exponatul acestei săptămâni la Muzeul Judeţean este un vas scitic din bronz, datând din secolele VI-V înaintea erei noastre. Vasul, în formă emisferică, are prevăzut în partea inferioară un picior în formă de pâlnie. Pe marginea răsfrântă a lui sunt aplicate patru toarte ornamentale, reprezentând câte o gazelă cu un singur corn. Vasul are şi două toarte dispuse orizontal, simetric.
Acesta a fost găsit în iulie 1948, de Natalia Gh. Andrieş, o femeie din satul Iacobeni (Dângeni), în locul numit „Valea Grădinii”. Pentru că se afla la 200 de metri de o movilă aplatizată, s-a luat în calcul ipoteza că ar face parte din inventarul unui mormânt, însă, în lipsa altor obiecte asemănătoare, nu a putut fi probată. A ajuns la muzeu abia în 1958, în urma sesizării învăţătorului D. Chiriac.
Descoperirea vasului este importantă prin faptul că aduce o contribuţie la demonstrarea relaţiilor dintre triburile autohtone traco-getice şi triburile scitice, la mijlocul mileniului 1 înaintea erei noastre.
Sciţii, aşa cum îi numeau grecii, sau Saka, cum erau cunoscuţi de perşi, au ocupat, în secolul VIII înaintea erei noastre stepele nord pontice din sudul Republicii Moldova de azi, întinzându-se spre câmpia Donului din Rusia.
Atraşi de bogăţiile dacilor, sciţii au încercat să-i cucerească în nenumărate rânduri şi au şi reuşit să ocupe părţi din Dacia.
