Trei dintre surorile Ralucăi Iurașcu erau monahii – toate la mănăstirea Agafton. Numele lor figurează în câteva statistici și în condica „de calitățile monahiilor, din soborul mănăstirii”:
„Fevronia Iurașc, monahie; îndatorire: citeață; locul nașterii: moșia Cornii, Botoșani; vârsta: 60 ani; data intrării în m-re: 1828; părul: alb; ochii: căprui; nasul: de mijloc; statura: mare; fața: albineață; semne nu are”; „foarte bine. Nu ocupă nimic; frecventează biserica”;
„Sofia Iurașc, monahie. Fără îndatorire; locul nașterii: Rușii lui Balș, Bucovina; vârsta: 49 ani; data intrării în m-re: 1840; părul: alb; ochii: căprui; nasul: gros; statura: mare; fața: smadă; semne: cu negel în obrazul drept”; „prea bine (…), prea religioasă, frecventând biserica regulat”; „s-au călugărit fără ordinul Mitropoliei. În soborul maicelor era «citeață», adică citea în strană. Averea monahiei consta dintr-o chilie cu 2 odăi, «mobelate», acoperite cu șindilă, o cuhne cu 2 odăi, tot cu șindilă, hambar și șură tot sub un acoperemânt cu șindilă. Era sănătoasă și avea «foloase» de la schit, 65 lei după buget și felurite producte. Cu ce trăiește: «Cu ajutorul surorii și a rudelor». Locuiește în chilia sa făcută de părinți”;
„Olimpiada Iurașc, monahie, fără îndatorire; locul nașterii: Dumbrăveni, Botoșani; vârsta: 45 ani; data intrării în m-re: 1840; părul: sur; ochii: căprui; nasul: mare; statura: mare; fața: smadă; semne de fript la piciorul drept”; „foarte bine”, „frecventează regulat biserica având cunoștințe îndeajuns în «regulile tipicului»”; „în sobor era «tipicăriță», adică citea la «tipic». Nu avea altă avere decât 165 lei pe an «după buget și producte». Trăia din leafa ce o primea și ajutorul de la frați. Locuia la un loc în chilia cu maica Sofia Iurașc”.
La Agafton era călugărită şi o nepoată a Ralucăi Iuraşcu
Și tot la Agafton, era călugărită o nepoată a Ralucăi, fiica Saftei Velisar (Iurașcu): Xenia (cu numele Olga de mirean), „îndatorire: citeață; locul nașterii: Fundeni, ținut Bacău; vârsta: 40 de ani; data intrării în schit: 1862; părul: negru; nasul: rătund; statura: potrivită; fața: smolită; semne: cu alunele pe obraz”; „prea bine; sârguitoare la toate și în afară de biserică”; „avea 15 lei pe an «după buget și producturi»; trăia împreună cu maicile Sofia, Olimpiada și Fevronia și „cu ajutor de la părinți” (a se vedea: Gh. Ungureanu, Eminescu în documente de familie, București, 1972, p. 286-287).
Despre unul dintre frații Ralucăi, Matei Eminescu își amintea: „Calinic, tot călugăr la mănăstirea Neamțului, căzut tare la patima beției”, „era un om care fugea de lume, bea la lege închis în chilia lui. Era oacheș la față; barba neîngrijită; statura ca mai sus de mijlocie și la beție se preta la lucruri proaste, certe, înjurături. După ce se trezea, îi era lui singur rușine de el însuși” (A. Z. N. Pop, Contribuții documentare la biografia lui Mihai Eminescu, București, 1962, p. 291-292). În „Mărgăritare”, părintele său, Vasile Iurașcu, îi trecea ziua nașterii: „Să să știi că în anul 1806, ghenar 22, duminică seara, la 2 ceasuri de noapte s-au născut fiul meu Costache și la anul 1824 ghenarie să află la școală în Cernăuți, învățând nemțăște” (Gh. Ungureanu, p. 47).
Un alt frate al Ralucăi, Iakift, a fost arhimandrit la Socola
Și nașterea lui o consemna Vasile Iurașcu în „Mărgăritare”: „Să să știe că în anul 1819, dechemvrie în 3, au născut pe fiul meu Iancu; să fie blagoslovit; și la anu 1824 l-am dat la școală” (Gh. Ungureanu, p. 47). Matei își amintea despre el că „era călugăr numai de formă, se ocupa cu agricultura (arendaș în tovărășie cu un anume Mandrea din Iași) umbla mai mult civil, nu călugărește îmbrăcat, vânător pasionat ca și bătrânul Iurașcă, nu eșea la câmp fără pușcă. Foarte inteligent și suflet nobil” (A. Z. N. Pop, p. 287). Pe 18 aprilie 1886, aflându-se la mănăstirea Aroneanu, cerea să fie numit superior la mănăstirea Coșula: „starea în care mă aflu și bătrânețea mă silesc a mă apropia de familia și rudele mele în județul Botoșani, la vreuna din monastiri, astfel dat fiind că la monastirea Aroneanu nu am nici casă de locuit, vă rog cu prea umilite metanii să vă milostiviți a mă premuta și înalt decreta în postul de superior la Sf. m[ănăsti]re Coșula, rămas de curând vacant” (Gh. Ungureanu, p. 418-419).
Străbunicul poetului, Iov, după cum deduce Gh. Ungureanu din pomelnicul mănăstirii Agafton, s-ar fi călugărit și el „în vreo mânăstire sub numele călugăresc de Iov” (Gh. Ungureanu, p. 93).
Ala Sainenco, Memorialul Ipotești
.
