Personalitățile Botoșaniului – Elie Radu

Elie Radu ( 20 aprilie 1853, Botoșani – 10 octombrie 1931) a fost un inginer constructor de poduri și șosele, pedagog și academician român. A fost primul inginer român care a realizat şosele moderne în ţară.

În 1894, a fost numit profesor la Școala Națională de Poduri și Construcții Civile, unde a predat cursurile de “Trigonometrie, Poduri și Construcții Civile”. La înființarea Școlii Politehnice din București, în 1920, va preda aici cursurile: “Edilitate”, care se referea la canalizarea și aprovizionarea cu apă a centrelor urbane și “Procedee generale de construcții”. Având în vedere realizările sale importante, Academia Română l-a ales Membru de Onoare în anul 1927.

Elie Radu a contribuit la construirea șoselelor transcarpatice, realizate după Marea Unire cu Transilvania. În Ministerul Lucrărilor Publice a avansat continuu, ocupând funcții ca subdirector, director și director general, ajungând la gradul de inginer inspector general clasa I. A construit 650 km de căi ferate după concepții proprii. Una dintre cele mai importante trasee de cale ferată realizate de el este linia Târgu Ocna – Comănești – Palanca.

A proiectat și realizat numeroase poduri din beton armat și tabliere metalice, o realizare deosebită fiind considerată legarea malurilor Siretului prin opt poduri. În 1889 Elie Radu a realizat o stație de captare a apei subterane la Bragadiru, unică în Europa, și prima rețea de alimentare a orașului București Ulterior, a mai realizat și alimentarea cu apă a orașelor: Botoșani, Sinaia, Turnu Severin, Târgoviște, Iași. I se datorează proiectarea și construirea a 60 de clădiri de gări, remarcabile fiind cele de la Curtea de Argeș, Comănești și Galați. Sub conducerea sa, a fost proiectată si realizată construcția clădirii Ministerului Lucrărilor Publice, în prezent Primăria Capitalei.

Inginerul Elie Radu a devenit încă din tinereţe un personaj apreciat în lumea ştiinţifică. A construit nu doar România modernă, dar a şi pregătit generaţii întregi de ingineri pentru aceasta. Şi-a început activitatea didactică la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele, începând cu anul 1894. Preda la secţia de constructori tehnici. A mai predat trigonometrie, poduri şi şosele. În total a adunat aproape 34 de ani de activitate didactică. Cursul său preferat, cel de edilitare, a fost la Şcoala Politehnică din Bucureşti.

A murit pe 10 octombrie 1931 şi a fost înmormântat la Bucureşti.

Deja ai votat!