Sofia Nădejde (nume de fată: Băncilă, n. 14 septembrie 1856 Botoșani– d. 11 iunie 1946, București) a fost o publicistă, prozatoare și autoare dramatică română. A fost soția lui Ioan Nădejde și sora pictorului botoșănean Octav Băncilă.
S-a născut la Botoșani fiind fiica lui Vasile Băncilă Gheorghiu și Puheria-Profira Neculae, țărani liberi (răzeși). A studiat la „Pensionul Glowaska” din Botoșani, iar în 1874 s-a căsătorit cu Ioan Nădejde (1854 – 1928), cu care a avut șase copii. După stabilirea la Iași, în 1876, a început o activitate febrilă în mișcarea socialistă.
A debutat publicistic în „Femeia Română”, București, cu o pledoarie pentru emanciparea femeii și a continuat să publice în „Contemporanul”, la Iași. S-a afirmat ca un lider al mișcării feministe. S-a făcut remarcată prin polemica cu Titu Maiorescu asupra capacităților intelectuale ale femeilor. Maiorescu susținea că deoarece creierul femeii este mai mic decât cel al bărbatului și posibilitățile sale intelectuale sunt mai mici, de aici nevoia de tutelare din partea bărbatului. Sofia Nădejde a dovedit falsitatea acestei teze, aducând în sprijin dovezi ale studiilor științifice ale vremii.
În 1884 a condus „Evenimentul literar”, apărut la Iași. În același an a început activitatea la București unde a ținut numeroase conferințe la Clubul muncitorilor din București, dar și în restul țării. În 1897 a devenit președinta Congresului al IV-lea al PSDMR (Partidul Social Democrat al Muncitorilor din România). A scris schițe, nuvele, romane, teatru.
În 2018, la inițiative poetei Elena Vlădăreanu s-au înființat Premiile Sofia Nădejde pentru Literatură Scrisă de Femei. Premiile se decernează anual în cadrul unei Gale, iar categoriile de premii acordate sunt: Poezie, Proză, Debut Poezie, Debut Proză precum și premiile speciale pentru Inovație și Contribuții Deosebite Aduse Literaturii.
 a fost o publicistă, prozatoare și autoare dramatică română.){kind=link}