În politica dâmbovițeană postdecembristă am auzit, de multe ori, politicieni acuzându-se unul pe altul că au „un schelet în dulap”, adică în trecutul lor se ascunde un secret rușinos, potențial defăimător, dacă este expus public, de aceea persoana în cauză caută să îl ascundă. „Ce ai făcut înainte de 1989?”, sau „Ce ai făcut în ultimii cinci ani?” erau întrebări comune imediat după revoluție, adresate celor care aveau ceva compromițător de ascuns din trecutul lor, precum colaborarea cu fosta Securitate, apartenența la nomenclatura comunistă, pușcărie pentru fapte penale, averi dobândite ilicit etc. Care este originea acestei expresii, ce însemna inițial și cum s-a ajuns la actuala accepție, iată ce ne propunem să vă prezentăm în cele ce urmează. „Un schelet în dulap” a apărut ca o aluzie la o persoană, sau o familie, aparent onorabilă, care avea, însă, un secret rușinos ce aștepta să fie descoperit. Referința la dulap se face având în vedere imaginea domestică despre el, ca un potențial loc ferit, capabil să țină ceva ascuns de ochii lumii. Folosirea expresiei a fost documentată prima dată pe la începutul secolului al XIX-lea, în primii ani de după 1800, în Anglia. Prima referință tipărită este una figurativă, aparținând unui scriitor și editor englez care, în 1816, publica un articol într-un periodic lunar, „scheletul”, în acest caz, fiind o boală, infecțioasă sau ereditară: „două mari surse de suferință sunt pericolul de contagiune și teama de bolile ereditare. Frica de a fi cauza îmbolnăvirilor pentru posteritate i-a determinat pe oameni să ascundă scheletul în dulap”. Tema cadavrului ascuns a fost una predilectă în romanele gotice englezești din perioada victoriană (1837-1901), Edgar Allen Poe fiind maestrul unor astfel de povești, în una dintre ele, Pisica neagră, protagonistul, după ce și-a ucis soția, a zidit-o în peretele pivniței, fiind însă demascat de o pisică neagră, pe care o mutilase anterior. Noțiunea de „schelet în dulap”, ca referire la dovezile sumbre ale unei crime a fost adoptată pe scară largă datorită scrierilor popularului autor victorian William Makepeace Thakeray (1811-1863). Într-o piesă din 1845, el s-a referit la „un schelet în fiecare casă” și în mod explicit la „schelete în dulapuri”, într-un roman publicat în foileton, între 1854-1855. Cel mai cunoscut schelet real dintr-un dulap a fost, fără îndoială, filosoful și reformatorul englez Jeremy Bentham, cel care înainte de moartea sa, în 1832, a lăsat instrucțiuni ca trupul său să fie mai întâi disecat, apoi păstrat permanent într-un dulap de lemn, putând fi văzut și astăzi la UCL (University College din Londra). Între timp, capul său a fost înlocuit cu unul de ceară, locul în care se află originalul fiind secret, deoarece studenții aveau prostul obicei de a-l tot fura. Din când în când, dulapul cu cadavrul este dus la ședințele Consiliului, fiind menționat ca „prezent, dar nevotant”. Expresiile americane „a ieși din dulap”, sau pur și simplu „a ieși” au început să fie folosite de prin 1960, fiind o continuare directă de la „un schelet în dulap”. Ele au căpătat o altă conotație, sexuală, desemnând persoanele lesbiene, gay, bisexuale și transgender, cu toții formând comunitatea LGBT, care nu și-au dezvăluit orientarea sexuală sau identitatea de gen. Termenii sunt folosiți și pentru a descrie persoanele care își ascund o parte din identitate de teama presiunii sociale.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
Ilustrația, din 1909, la romanul lui Poe, Black cat, cu legenda„ Am zidit monstrul sus, în mormântul viu”
Dulapul cu scheletul lui Jeremy Bentham, expus la UCL, foto din 2020
Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Jeremy_Bentham#/media/File:Jeremy_Bentham_Auto-Icon_2020.jpg
