Gheorghe Panaiteanu-Bardasare (n. 22 aprilie 1816 în cartierul Burdujeni, atunci sat în județul Botoșani, d. 9 noiembrie 1900, Iași) a fost un pictor, grafician și profesor român.
A fost un pictor care s-a format la școala müncheneză, cu respect față de meșteșugul picturii, a fost conștiincios în tot ce a realizat în acest domeniu. El a fost un reprezentant tipic al stilului academist în România.
A urmat Academia Mihăileană din Iași în perioada 1835-1840, făcând parte din prima generație de elevi a acesteia. Aici l-a avut ca profesor pe Giovanni Schiavoni. Din 1840 prin intermediul unei burse, a studiat la Academia de Arte Frumoase din München.
Activitate
Revenit în țară de la München după 18 ani, pune bazele învățământului superior de artă, prin înființarea Școlii de Belle Arte din Iași (26 octombrie 1860). Totodată, alături de Gheorghe Asachi și Mihail Kogălniceanu, fondează și Pinacoteca Națională din Iași, pe lângă Universitatea din Iași, unde se vor păstra mari valori ale artei plastice românești și străine și la conducerea căreia va fi numit.
Timp de aproape patruzeci de ani, Bardasare a făcut să supraviețuiască aceste două instituții, cărora le-a dedicat, de fapt, tot restul vieții, în detrimentul picturii. El a avut marele merit de a fi format o serie de mari artiști, printre Constantin Stahi, Emanoil Bardasare, Ludovic Bassarab, Theodor Buiucliu, Ștefan Șoldănescu, Octav Băncilă.
A fost un pedagog înnăscut. A expus lucrări, împreună cu elevii săi, la expozițiile organizate de Școala de Arte Frumoase și la expozițiile artiștilor în viață, deschise alternativ la București și Iași, apoi numai la București. Gheorghe Panaiteanu-Bardasare a reprezentat o culme a creației artistice pentru Moldova acelui timp, arta sa păstrându-și azi valoarea artistică.
){kind=link}