Duminică, 30 aprilie, începând cu ora 19:00, a avut loc proiecția de gală a filmului ,,Experimentul Pitești”.
Această proiecție face parte dintr-un amplu turneu ce a vizat, în luna aprilie, 44 de cinematografe din întreaga țară, unde au fost prezenți actorii și echipa filmului. La Botoșani, în sala Cinematografului Unirea, printre spectatori a fost și regizoarea lungmetrajului, Victoria Baltag.
Trei proiecte adiacente
Înainte de începerea filmul, regizoarea i-a întâmpinat pe spectatori cu o expoziție compusă din trei părți. Aceasta a explicat în amănunt fiecare exponat. În prima parte, pe baza unei expoziții de fotografii, a povestit ce s-a filmat, care a fost situația de pe platoul de filmare, cine sunt actorii. A doua parte a expoziției a cuprins obiectele care s-au folosit la filmări. Între exponate a fost și ceasul lui Ion Caramitru, scenariul pe care a lucrat Victoria Baltag împreună cu acesta, dar și o parte din vestimentația tinerilor care au jucat.
Pentru a treia parte, și cea mai importantă, au fost aduse obiectele autentice ale celor care chiar au trecut prin Experimentul Pitești. Jurnalistul Lucian Merișca, a cărui tată a trecut prin experimentul de la Pitești, a contribuit cu pătura care l-a însoțit pe părintele său pe parcursul anilor de detenție. De interes au fost și trei lucrări semnate Fag Negrescu, studentul închis la Pitești, care după eliberare a pictat ceea ce a văzut în închisoare.
Actorul Adrian Lepădatu a deschis proiecția filmului cu poemul- manifest ,,Din zvonuri de la temniceri” de Radu Gyr.
Momente înfiorătoare
Filmul a adus în atenția spectatorilor momente din viața socială a anilor ’50, a continuă cu psihologia umană și a culminat cu punerea în imagini a ,,fenomenului reeducării” practicat în închisoarea de la Pitești.
,,Nu știu cum am rezistat până la final. Eu așa ceva n-am mai văzut, și acum parcă tremur. Dar mi-a plăcut abordarea, te face să înțelegi mai bine anumite aspecte”, a spus un spectator.
Despre Experimentul Pitești știm că este o filă neagră din istoria țării noastre. Metodele cele mai barbare de tortură, care aveau drept scop reeducarea, au făcut mii de victime în perioada 1949-1952. Acestor metode erau supuși cei care aveau o altă convingere politică sau religioasă, alta decât cele agreate de regim. Printre spectatori au fost și rudele celor care au trecut prin Experimentul Pitești. Vizibil îndurerați, au dat curs poveștilor despre nedreptațile acelui regim.