Atunci când cineva face lucrurile altfel decât în ordinea lor firească, lucrează haotic, dezorganizat, imperfect, precipitat, ilogic etc. se spune că pune boii înaintea plugului/carului. Expresia, ca atare, datează din secolul al XVI-lea, dar forme având aceeași semnificație pot fi regăsite în romanul lui Tristan și al Isoldei, în cea mai cunoscută dintre variante, cea datând din secolul al XIII-lea: „ar fi o mare eroare să pui boii înaintea carului”. Expresia are mai multe sensuri. A pune plugul, sau căruța, înaintea boilor, deci greșit, arăta o acțiune ilogică, lipsită de sens. Același lucru poate arăta și îndeplinirea unei sarcini în grabă, superficial, indiferent dacă este corectă sau nu. Este clar că plugul, sau căruța, sunt făcute să fie trase, nu împinse de către boi, aceasta fiind ordinea firească și logică. În evul mediu, expresia a căpătat și o conotație erotică, sexuală, plecând de la niște mituri preistorice, perpetuate prin viu grai și experiențe colective transmise din generație în generație. Pământul, sursa vieții, era asociat cu zeița mamă, cea a fertilității. În mitologia elenă, care preia credințe și superstiții mult mai vechi, Geea sau Gaia, soția lui Uranus și mama tuturor zeilor, era personificarea Pământului. Aratul pământului, cu plugul, fără de care nu poate urma cealaltă activitate, însămânțatul, au o evidentă tentă sexuală, în care pământul este simbol al organului sexual feminin, iar plugul al celui masculin. Dim împreunarea lor pântecul devine roditor, zămislind, an de an, noi recolte. Plecând de la această reprezentare, expresia „a pune boii înaintea plugului” a avut și semnificația de a face dragoste, pentru a desemna „odihna, răsplata, recompensa” țăranului după o zi istovitoare de muncă. Conform acestei interpretări, boii erau asociați cu testiculele, iar plugul cu falusul, reprezentarea simbolică a membrului viril. Și, cu excepția unei malformații, în această activitate nocturnă plugul era neapărat înaintea boilor. În lumea agricolă a grecilor antici se organizau, anual, așa-numitele faloforii de recoltare. Acestea erau niște procesiuni în care, pe cîmpuri, mulțimea purta un falus uriaș, din lemn, iar la final ogorul era stropit cu un amestec de apă, miere și suc de struguri, simbolizând semințele dătătoare de viață, totul cu speranța și credința că, astfel, se va obține o recoltă bogată. În anumite regiuni din Maramureș și Bucovina, în dimineața în care țăranul pleca la arat și însămânțat se spăla cu apă rece pe mâini și se ferea să-și atingă nevasta, din superstiția că doar astfel va obține o recoltă bogată. Cu alte cuvinte, se respecta ordinea firească, boii înaintea plugului. Seara, după munca istovitoare de peste zi, dacă mai avea putere, ordinea era inversă, cu plugul înaintea boilor. „Aratul, la români, era un act sacru, asociat fecundării pământului, în care plugul are o semnificație falică, iar pământul (câmpul, brazda) este asociat trupului feminin, matricei roditoare. Simbolismul ancestral al aratului a fost menținut într-o seamă de obiceiuri populare românești precum Plugușorul, Tragerea primei brazde, Ieșitul la plug (Pornirea plugului), Bricelatul, Tânjaua, ș.a. Dintre muncile câmpului, aratul, semănatul și seceratul au atras numărul cel mai mare de practici magico-religioase. Aratul era privit de țăranul român ca un adevărat sacerdoțiu. În Bucovina, când se pornea mai întâi plugul la arat, înainte de a ieși cu el pe poartă, plugul și boii se înconjurau de trei ori cu tămâie și busuioc, se stropeau cu apă sfințită, iar în bârsa plugului sau în coarnele boilor se punea câte un colac făcut din aluatul de la Crăciun sau din primul grâu secerat împreună cu o lumânare aprinsă”. (T. Pamfile, Agricultura la români). În lumea anglo-saxonă, expresia e puțin diferită: „a pune carul înaintea cailor”. Spaniolii preferă o altă expresie, sugerând de asemenea absurdul și lipsa de logică: „a începe construcția unei case cu acoperișul”. Oricât de ciudat ar părea, în secolul al XIX-lea, în spațiile german și englez, iar la începutul secolului al XX-lea în Franța, puteau fi văzute pe străzi vehicule împinse, și nu trase, de către cai.
Familie de țărani la arat. Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR/ Fond Iosif Berman
Partea centrală a unui mozaic de pe pardoseala unei locuințe romane din sec. III d. Hr. Sus este Uranus, iar jos reprezentarea romană a Geei și patru dintre copiii ai săi, posibilă aluzie la cele patru anotimpuri.
Un cal împingând o trăsură. Foto din 1907, pe străzile Parisului.
-Prof. Dr. Daniel BOTEZATU
