În fiecare an, la 24 ianuarie, în Piața Unirii din Iași are loc un ritual. Multă vreme el s-a desfășurat cam așa. Pe o scenă ridicată în fața Hotelului Traian, lângă statuia lui Alexandru Ioan Cuza, se proțăpeau politicienii veniți de la București și din alte părți ale țării alături de cei ieșeni, șefi de instituții centrale, județene și locale, fețe bisericești, oameni în uniformă. Aveau loc ceremonii militare și religioase, se țineau discursuri, se învârtea o horă, un fel de pupat toți piața endependenți, se cânta muzică patriotică și/sau populară, se împărțeau plăcinte și ceai. Și cam asta era tot. Pentru un an de zile orașul de pe coline putea fi uitat de centrul politic și administrativ.
De la o vreme s-au înregistrat schimbări. În Piață nu au mai fost auzite doar discursurile anoste ale mărimilor, ci și contestări din partea unui public foarte divers. Cum observa un prieten, Piața începe să devină un loc periculos pentru politicieni, un loc în care cei care vin trebuie să-și asume riscul de a li se striga în față ceea ce nu ar vrea să audă. Autoritățile par să fi interiorizat o anume teamă, așa că au luat măsuri de controlare a spațiului și oamenilor.
Coregrafie național-comunistă și bâlci
Întreaga manifestare din acest an s-a bazat pe o regie de tip nord coreean. Cei care au ajuns devreme în Piață au fost izbiți de dispozitivul militar. Între tribuna oficială, unde urmau să stea mărimile, și publicul neprivilegiat, neclientelizat de partide și instituții, erau zeci de metri și mai multe rânduri de garduri metalice. Grupuri de jandarmi și oameni ai structurilor din umbră – poate sepepiști, poate sereiști, pentru că erau toți în civil, nu purtau niciun semn de identificare – interziceau accesul în partea centrală a Pieței. Unii dintre jandarmi se străduiau să fie amabili, alții erau mai degrabă aroganți și inadecvați, plini de importanța prezenței lor acolo. Cei din structurile secrete erau încruntați, căutau să intimideze…………………………
Articolul integral îl puteţi citi aici.
