PNRR poate fi mai mult decât o armă de discriminare în masă.
Vă scandalizaţi dacă vedeţi că spitalele din Moldova, noi şi vechi, sunt discriminate, primesc mult mai puţini bani, în comparaţie cu Bucureştiul şi Transilvania? Aveţi surprinzătoarea ocazie să vă declaraţi, totuşi, mulţumiţi privind ansamblul. Guvernul român poate fi mult, mult mai prost de atât. De fapt, „discriminarea” poate fi un concept pozitiv, dătător de speranţe pentru condiţia de moldovean, în comparaţie cu unele domenii din PNRR, în care, pur şi simplu, suntem obligaţi să vorbim despre „anihiliare”. Adică „zero”, „nimic”, „lipsă”, „deloc”. Moldova e plasată în geografia finanţărilor pentru digitalizare undeva după meridianul „niciunde” spre „nicăieri”, în fusul orar „niciodată”. Curs de guvernare ne semnalează cum cloud-ul guvernamental va fi găzduit în patru centre de date: Bucureşti, Braşov, Sibiu şi Timişoara.
Ce înseamnă cloud? (Nu scriu pentru IT-işti.) Miza, în termeni de modernitate, este trecerea de la căruţe, la nave spaţiale. Operaţionalizarea informaţiilor (instituţionale şi ale cetăţenilor) statului român este acum, în cea mai mare parte, aceeaşi din secolul XIX. Undeva, într-o arhivă a unei instituţii, pe un raft, într-un sertar sau un fişier, există un dosar despre ceva sau cineva. Un loc fizic.
Materialul integral îl puteţi citi aici.
