Mii de copii botoşăneni cresc departe de părinţi

Mii de copii botoşăneni trăiesc departe de părinţii lor, aflaţi la muncă în străinătate. Dincolo de datele statistice raportate periodic rămâne, însă, durerea acestor copii, care nu se pot bucura pe deplin de copilărie din cauza faptului că nu-i au alături pe cei ce ar trebui să le călăuzească paşii în viaţă – mama şi tata. Din dorinţa de a scăpa de sărăcie mulţi părinţi aleg să plece, deşi ştiu că nu vor mai putea recupera niciodată timpul în care au stat departe de proprii copii.

În ultima perioadă, însă, din cauza contextului pandemic situaţia acestor copii s-a complicat şi mai mult. „Cu vulnerabilități mai accentuate ca până acum, atât din punct vedere emoțional, cât și educațional, social și economic, determinate de criza pandemică, copiii rămași acasă în urma plecării părinților la muncă în străinătate au avut nevoie de suport complex și urgent”, susţin reprezentanţii Organizaţiei Salvați Copiii. Această organizaţie este una dintre cele care le-a venit în sprijin copiilor cu servicii psihologice, educaționale, cu activități recreative și suport material de urgență pentru ei și familiile lor. Astfel, anul trecut au fost peste 18.000 de vizitatori unici ai site-ului www.copiisinguriacasa.ro, mulţi dintre ei fiind ajutaţi să-şi îmbunătățească abilitățile socio-emoționale.

În urma crizei pandemice, eforturile s-au concentrat pe oferirea de sprijin educațional direct, când a fost posibil, sau de la distanță (prin tabletele cu acces la internet oferite), pe acordarea de suport material și pe consiliere psiho-socială directă sau online/telefonică axată pe gestionarea anxietății și panicii, pentru copii, părinți și aparținători.

Sute de copii botoşăneni cresc departe de ambii părinţi

Datele centralizate de conducerea Inspectoratului Şcolar Judeţean arată că 828 de elevi botoşăneni au ambii părinţi plecaţi în străinătate. Alţi 5.293 de copii au doar un părinte plecat. În categoria copiilor nevoiţi să se descurce singuri se află şi 335 de copii care provin din familii monoparentale, iar părintele, după caz mama sau tata, lucrează în altă ţară.

Numărul copiilor nevoiţi să crească şi să înveţe departe de părinţi a mai scăzut în ultimul an din cauză că mulţi părinţi nu au mai avut cum să plece, din cauza restricţiilor impuse de pandemie. Astfel, dacă la începutul anului 2020 erau 7.403 de copii cu părinţi plecaţi, numărul acestora a scăzut la 6.456 în 2021. În spatele acestor cifre se află, însă, copii care s-au maturizat înainte de vreme.

Pentru sute de copii, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului a instituit măsuri de protecţie specială. Astfel, 12 copii au fost daţi în grija unor asistenţi maternali, 28 au fost preluaţi în structuri de tip rezidenţial, 448 se află în grija rudelor de până la gradul IV, iar alţi 17 sunt în grija altor persoane sau familii.

Mulţi părinţi preferă munca sezonieră

În comuna Todireni, potrivit celor precizate de profesorul Carmen Maria Hemen, directorul adjunct al liceului, de regulă, din familii pleacă un părinte la munci sezoniere, în agricultură, câte două – trei luni pe an. „Sunt puţine cazuri în care sunt plecaţi ambii părinţi. Copiii rămân cu rude apropiate, de încredere. La noi în general, mamele nu pleacă, rămân alături de copii”, a mai spus oficialul.

La Şcoala 10, aşa după cum a precizat Gheorghe Onofraş, directorul instituţiei, sunt puţini copii care au ambii părinţi plecaţi, în schimb sunt zeci de elevi care au câte un părinte în străinătate. „Sunt unele situaţii în care copiii sunt lăsaţi în grija rudelor. Am avut situaţii când stăteau cu fraţii mai mari. Acolo este cea mai delicată situaţie pentru că interlocutorii noştri nu sunt cei care ar trebui. E mai complicat de colaborat, dar evenimente deosebite nu am avut, nu au fost cazuri de abandon, nici cu abateri grave”, a precizat Gheorghe Onofraş.

Problemele cu care aceşti copii se confruntă sunt de ordin emoţional”

Psihologul Anca Larionesei afirmă că aceşti copii îşi manifestă în mod diferit dorul de părinţi. Marea majoritate au nevoie să fie pregătiţi pentru plecarea părintelui sau părinţilor şi, chiar dacă există nişte beneficii materiale, acele cadouri pe care copiii le primesc nu pot suplini afecţiunea părinţilor. „Problemele cu care aceşti copii se confruntă sunt de ordin emoţional. Pentru că unii dintre ei dezvoltă tulburări specifice anxietăţii, unii refuză să comunice despre ceea ce simt, se interiorizează, se izolează, iar alţii pot prezenta anumite manifestări comportamentale. De exemplu, dacă trăiesc o stare de furie faţă de plecarea părinţilor, nu faţă de părinţi, această stare de furie se poate exterioriza în interacţiunile cu copiii de aceeaşi vârstă sau chiar faţă de membrii familiei, bunici, fraţi sau surori”, a declarat Anca Larionesei.

Astfel, cel mai important lucru este ca părintele să asigure o reţea de suport. „Dacă plecarea este inevitabilă, atunci părintele să asigure o reţea de suport şi aici mă refer la rude, unchi, mătuşi, verişori, care să fie permanent atenţi la schimbările comportamentale ale copiilor şi care să fie acolo zi de zi, în aşa fel încât copilul să-şi poată exterioriza emoţiile. Să evităm acea singurătate a copilului ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate”, a explicat Anca Larionesei.

„Şcoala este cea de a doua familie a copilului”

Psihologii şcolari nu au cum să-i ajute pe toţi copiii care trăiesc departe de părinţii lor. Unul dintre motive este reprezentat de faptul că numărul psihologilor şcolari este foarte redus.

Dacă unui psiholog îi revin 500 de copii, îi va fi foarte greu să observe schimbările emoţionale şi comportamentale sau alte manifestări care reprezintă motive de îngrijorare. Este foarte important ca dirigintele, ca învăţătorul care vede zi de zi copilul să îi fie aproape şi chiar ceilalţi colegi din clasă să manifeste o atitudine de afecţiune, de comunicare deschisă. Adică şcoala este cea de a doua familie a copilului. Pe perioada vacanţei, familia trebuie să fie aproape de copil”, a explicat Anca Larionesei. Un rol important îl are şi comunitatea din care copilul face parte.

Pandemia a agravat problemele copiilor

Lipsa părinţilor a fost resimţită şi mai mult de copii, în contextul actualei crize sanitare. Din datele centralizate reiese că 368 de copii au fost afectaţi din cauză că părinţii nu au mai avut cum să părăsească localitatea unde se aflau la muncă pentru a reveni acasă, deoarece a fost instituită carantina. Cu situaţii deosebite s-au confruntat şi 1.015 de copii ai căror părinți nu s-au reîntors în țară pentru a nu-și pierde locul de muncă.

Toţi copiii au fost într-o manieră sau alta afectaţi de pandemie şi izolarea celor care nici nu au stat împreună cu părinţii este un factor de risc. Ei şi aşa au fost privaţi de afecţiunea părinţilor, dar faptul că au petrecut şi mai mult timp în faţa unui monitor a accentuat senzaţia de izolare şi de ruptură faţă de restul copiilor. Unii dintre copiii cu părinţi plecaţi, am o avut şi eu o situaţie de genul acesta, au trăit cu frica să nu li se întâmple ceva grav părinţilor lor, mai ales dacă au fost puşi în imposibilitatea de a reveni în ţară. Au fost anulate concediile, zborurile şi mulţi copii au trăit cu impresia că părinţii lor au rămas captivi într-o lume de unde nu se mai pot întoarce la ei. A fost cu adevărat dramatic pentru ei”, a arătat psihologul.

Anca Larionesei a reuşit să ajute un copil facilitând comunicarea zilnică cu părinţii, dar şi cu alţi membri ai familiei, copii de aceeaşi vârstă, cu care nu se vedea sau nu păstra legătura până în momentul respectiv. „Eu aşa am procedat. S-a creat o reţea de suport emoţional. Copilul era foarte trist pentru că de ziua lui a fost singur, cu un tort, în faţa unui monitor şi părinţii erau dincolo de monitor. I-am reorganizat ziua de naştere, chiar dacă după câteva zile, dar a identificat alte rude, alţi copii, verişori şi emoţiile pe care le-a trăit au fost diferite”, a concluzionat Anca Larionesei.

Autorităţile oferă sprijin pentru copii

Copiii care se confruntă cu diferite probleme este important să ştie că trebuie să ceară sprijinul unui adult. Alina Robu, directorul Centrului Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională, a declarat că în ultimul an au fost mai multe solicitări pentru consiliere individuală.

Consilierea s-a realizat online sau faţă în faţă, în funcţie de programul unităţilor de învăţământ şi de scenariile după care s-a desfăşurat activitatea didactică. Oficialul le-a recomandat tuturor elevilor care întâmpină probleme să se adreseze cu încredere psihologului şcolar pentru a cere ajutorul, sau oricărui alt cadru didactic.

 

Deja ai votat!