Ieri a venit rândul sanatoriului Popescu (exPNL, exPPDD, iarPNL) să-şi sărbăutorizeze ziua de naştere. Jovial cum îl ştiu alegătorii, don prof. (de mate) dr. (în aparare) a strâns mâini şi a zâmbit cu gura până la urechi, dorindu-şi nimic altceva decât la mulţi ani, în şparlament, desigur. Oaspeţii săi au zâmbit şi ei, cu gura tot până acolo, şi i-au dorit acelaşi lucru, dar în gând invers. În plus, au încrucişat şi degetele la spate, nu de alta, dar ca să fie siguri.
