Preţul succesului

Don ExOvidiu, care ne-a fost pentru doar patru ani primar, când făcea el revelioanele alea pentru pensionari, a suplimentat şi cu câteva locuri pentru ziarişti, de fapt fripturişti. Dar n-a fost suficient, aşa că a mai pus locuri şi pentru colegii de partid care, după ce au mâncat şi au băut, l-au trădat mişeleşte, başca l-a găsit Curtea de Conturi cu isprava. Asta e, n-a mai mers c-o masă şi-un şpriţ, cum mergea odinioară. Dar învăţătura i-a prins bine şi a înţeles că trebuie ceva mai consistent dacă vrei să fii şef la lozăria naţională. De fapt mult mai consistent, dacă vrei să şi rămâi.