Nu-i nici o grabă

Ca să cârpească, măcar aşa, de mântuială, drumurile, nea Costică cel Nou, preşul de la cejeu, aşteaptă. A aşteptat să treacă şi iarna asta, a aşteptat să se facă vreme bună iar acum aşteaptă o şedinţă unde să pună la vot chestiunea, de parcă ar fi vreun consilier dus cu capul încât să zică că nu vrea drumuri reparate ci ţine morţiş să-şi rupă grumazul prin bortificii. După care nea Costică iar aşteaptă, aşa cum face de fo doi ani şi mai urmează alţi doi, când vine binemeritata pensie dolofană, răsplată firească după efortul uriaş care l-a necesitat atâta şi atâta aşteptare.