Ieri, de Ziua Armatei, oficialii au ieşit la pozat. După felul în care au cuvântat, ei s-au împărţit în două căprării: cei cu discursul scris de alţii şi cei ce au vorbit liber. Se poate presupune că cei din urmă au fost cei dintâi la terminat şi în acest fel au zdrăngănit de frig mai puţin, vreme ce cei dintâi care s-au chinuit să citească de pe foi de hârtie au tremurat mai mult. Însă cum şi unii şi alţii s-au ascultat reciproc, frigul a fost îndurat cu stoicism de ambele părţi. După, cu sentimentul datoriei împlinite, au plecat la un ciolan cu fasole şi un rachiu, de parcă nu şi-ar fi putut spune, respectiv citi, spiciurile şi la popotă, pentru că tot acolo s-a ajuns, mai puţin frigul.