După ce a halit pidigratis varză de brucsel câțiva anișori, euroșparlamentarul Mihai, a cărui unică și esențială calitate a fost că-i frate cu Florin, cel care a împărățât pre la cejeu înaintea lui nea Costică al II-lea, s-a vrut și el la loc șăf pre undeva, mai ales că peneliștii au pus în sfârșit gheara pe putere și butoane. Dar n-a fost să fie, asta pen-că frac-su, de când cu procesele de șpagă, e tras pe linie moartă și bașca s-a înscris și la alt partid, iar calitatea de odinioară a devenit un defect impardonabil. De unde vorba din popor, că e bun să te faci frate cu dracu până treci puntea, însă după aia nu te mai poți descotorosi de el. Așa că pentru Mihai n-a mai rămas decât să îmble după iertarea pacatilor, anume să facă undeva o mânăstire și adune niscai călugări ca să se roage pentru ambii, că numai ce faci cu mâna ta e sfânt. Și atunci, acolo, ei bine, chiar poate să fie el iarăși șăf, cu condiția să nu carecumva să se îmbete prea tare cu apă sfințită.
