Pe păreții de la primul etaj al pălățoiului administrântorativ se pregătește să apară o poză nouă. Este vorba de mecla noului prefect pus de liberali sau de alde, nici nu se mai știe de către cine, de parcă ar avea vreo importanță, în afară de pentru împricinat, oropsit să ia leafă dodoloață și să se plictisească de moarte în birou când nu sunt nici deszăpeziri și nici măcar inundații. Încremenit în tablou, asemenea predecesorilor săi în ale prefecturelii, la fel ca și preșii de cejeu, vicii, directorii, în sfârșit, mai toată șefimea aparatului administrântorativ, va privi și el trufaș, de la înălțimea păretelui, la prostimea care se scurge încoace și încolo, mânată de jandarmi, venită cu treabă. Pozele cu pricina mai au și rostul să demonstreze că șefii giudețului sunt permanent la post, știut fiind că sunt cel puțin la fel de eficiente ca originalele, în unele cazuri chiar și mai, măcar pentru că pot fi pupate, adorate și slăvite.
