Se-nvioră ca prin minune suflarea penelistă, la sediu sună telefoanele în draci iar sfada dinăuntru răzbate până în stradă, laolaltă cu fum gros de duhan, promisiuni și jurămințe, lacrimi, râsete, căințe. Toți vor ceva și și-au amintit, ca la judecata de apoi, ce fapte bune au făcut ei pentru partid, adică pentru șefi, rude și pretenari, iar cei mai îndrăzneți zic că chiar și pentru popor. Ăst vreme pesediștii, cantonați ceva mai încolo, scrâșnesc a răzbunare și ticluiesc noi și noi feluri de a reveni la locul de unde se jecmănește țara. C-așa-i politichia, pleacă ai noștri, vin ai noștri, că-i cercul rotund, doar ciolanul e mai ros, însă tot se mai găsește câte o îmbucătură bună de înfulecat.