Lucrurile mari cer ingeniozitate

Hotărât să aibă lucrul lui, Virginel, primarele de la meminescu a pus de s-a săpat o boartă în pământ pe care a împlut-o cu apă, adică și-a făcut iaz. A pus și puiet de pește, dar n-a crescut nimic. Poate-o fi de la apă, s-a gândit fostul tractorist, după ce s-a rugat la crucioiul pe care l-a înălțat pe coama dealului, ca să scăpe de păcate, că are câteva de care știm toți. Dar apa era din țava publică, cu clor, și peștele nu și nu, așa că a făcut o faptă bună cu iazul, cum era să deie asemenea lichid de băut la sătenii din dotare sau la un sfert de giudeț care crapă de sete? Și cum nici nu-și putea bate joc de apă, ei bine, a adăpat cu ea vitele. Prin urmare singurii de care-și bate joc sunt alegătorii, dar ei s-au învățat, că le-a făcut iaz. Dacă sunt cuminți și-l mai votează încă o dată, păi le face și munte, dar pentru asta tre să mai mărească puțin iazul și să-i zică: mare.