Ca să faci dezvoltare în giudețul ăsta, trebe mai întâi să te naști. Drept pentru care ziua președinței Doinița a fost joi, a finanțatorului Valeriu, vineri, iar sâmbătă a fost a senatorului Lucian, ăla de vrea să ajungă în scaunul Doiniței, care Doiniță, deși îi iubește pe botoșăneni
de nu mai poate, nu mai candidează la cejeu, că alte alte griji mai mari și mai personale, că unde-i lege, nu-i tocmeală. Păcat că nu și-au făcut împreună patron, cu prăjituri și suc, putea să facă la petrecere și dezbaterea aia în care să decidă dacă dezvoltarea la Botoșani continuă sau abia începe. Bine, ar fi vorbit mai mult Valeriu și Lucian, dar o puneau și pe Doinița să citească ceva, ca să nu se supere. Că așa coincidență astrală trebuia sărbătorită cu fast, ca să se vadă că nu te naști oricând și vii, una-două, să conduci județul, poate se legau și niște prietenii frumoase printre invitați, glumițe, mici bătăi pe umăr, bătăi. Dar n-ai cu cine, dom’le.
