Sfântul Fanurie

S-a născut în insula Rodos din Grecia, însă nu se cunoaște data nașterii sale. El a avut doisprezece frați, iar el a fost cel mai mare. După moartea tatălui sau, mama sa ajunge să cânte și să joace prin diverse locuri. Începe să ducă o viaţă păcătoasă. Când Fanurie descoperă acest lucru, decide să fugă în pustiu. Primește botezul și revine după un timp în orașul său natal. Află că mama sa a murit și că frații săi s-au răspândit prin lume.

Revine în pustie și duce o viaţă aspră, mâncând o dată la trei zile. Prin rugăciune a adus tămăduire surzilor, orbilor, botezând-i și învățând-i dreapta credință. Cu toate că săvârșise atâtea minuni, a fost nevoit să părăsească cetatea, din cauza răutății oamenilor. Aceștia spuneau că minunile săvârșite de el nu sunt făcute cu ajutorul lui Dumnezeu, ci al demonilor. Se pare că ajunge în Egipt, unde o readuce la viaţă pe fiica regelui. În urma acestei minuni, împăratul și slujitorii săi au primit botezul.

După o vreme, vrăjitorii din Egipt s-au ridicat împotriva lui Fanurie și, astfel, sfântul a fost supus la multe chinuri: i s-au tăiat mâinile și degetele de la picioare, urechile, i s-au smuls dinții, a fost bătut cu pietre, ca în cele din urmă să i se taie capul.

Moaștele Sfântului Fanurie au fost descoperite de câțiva păstori, în jurul anului 1500, într-o peșteră. Alături de moaștele sale, au găsit și o piele de animal pe care era scrisă viaţa Sfântului Fanurie.

Există obiceiul ca în ziua cinstirii Sfântului Fanurie să se împartă turte săracilor, amintind de turtele Sfântului care prin ele făcea milostenie pentru iertarea sufletului mamei sale. Numele Fanurie, în limba greacă, înseamnă “cel ce arată” și din acest motiv este considerat a fi protectorul celor care au pierdut lucruri și persoana care îţi descoperă calea de urmat în vreme de îndoială.

 

“Una e să te spovedești și alta e să te lepezi de tot ce ai făcut rău în fața lui Dumnezeu, și alta să urăști răul”. (Maica Siluana)

 

– Preot Sandu OLIVIAN

 

Deja ai votat!