Sfântul Apostol Filip, unul din cei șapte diaconi

Nu trebuie confundat cu Apostolul Filip, cel de-al treilea Apostol chemat de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Sfântul Apostol Filip s-a născut în Cezareea Palestinei. Împreună cu sfântul Arhidiacon Ştefan s-au numărat între cei șapte diaconi aleși de către Sfinții Apostoli. Şfântul Apostol Filip a fost căsătorit având patru fiice. Ca diacon, el a slujit cu râvna săracilor și văduvelor. În vremea prigoanei asupra creștinilor pornită la Ierusalim, sfântul Filip s-a stabilit în Samaria, unde a predicat cuvântul lui Hristos. Tot aici, Dumnezeu a lucrat prin el numeroase minuni.

Din Faptele Apostolilor aflăm că sfântul Filip l-a botezat pe Simon Magul, pe eunucul Candachiei, Regina Etiopiei. Sfântul Apostol Filip a predicat învățătura lui Hristos și în Azotus, unde a adus pe mulţi la dreapta credință. Sfântul Filip a fost hirotonit Arhiereu al cetății Tralles. Tot în această cetate s-a mutat la Domnul.

 

Oglinda

Într-o bună zi, satana descoperi un nou mod de a se distra. Inventă astfel o oglindă magică a cărei caracteristică era aceea de a face să se vadă meschin și zbârcit tot ceea ce era bun și frumos.

Diavolul își ducea îngrozitoarea oglindă peste tot unde mergea. Și toți cei care se uitau în ea se cutremurau: orice lucru apărea deformat și monstruos. Cel viclean se distra pe cinste cu oglinda aceea a sa: cu cât erau lucrurile mai respingătoare, cu atât îi plăceau lui mai tare. Într-o zi, oglinda îi scăpă din mâini și se sparse în mii și mii de cioburi. Supărat suflă cu putere și făcu să zboare cioburile acelei oglinzi în lumea largă, iar ele intrară în ochii multor oameni. Și oamenii au început să privească lumea așa cum o privea cel rău.

Atunci Dumnezeu se hotărî să le vină oamenilor în ajutor. El zise:

-Îl voi trimite în lume pe Fiul meu. El este oglinda Mea. În El se reflectă bunătatea, dreptatea și iubirea Mea. În El se reflectă chipul omului, așa cum l-am dorit Eu. Și Hristos veni să fie o oglindă pentru oameni. Aceia care priveau la El redescopereau bunătatea și frumusețea și învățau să le deosebească de egoism și minciună, de nedreptate și dispreț. Cei bolnavi regăseau în El curajul de a trăi, cei disperați redescopereau nădejdea. Mulți oameni iubeau această oglindă a lui Dumnezeu și îl urmară pe Iisus. Alții fierbeau de mânie: hotărâră să spargă această oglindă a lui Dumnezeu. Iisus fu astfel ucis.

De astă dată însă Duhul Sfânt suflă cu putere și ridică de la pământ milioanele de cioburi ale oglinzii lui Dumnezeu și le împrăștie în lumea întreagă. Aceia în ai căror ochi intră, fie și cea mai micuță așchie din această oglindă, încep să vadă lumea și oamenii așa cum îi vedea Iisus: în ochii lor se reflectă, înainte de toate, lucrurile bune și frumoase, dreptatea și generozitatea, bucuria și speranța.

 

– Preot Sandu OLIVIAN

 

Deja ai votat!