Sfântul Gherasim din Kefalonia (1506-1579), Sfântul Mucenic Artemie

Sfântul Gherasim din Kefalonia (1506-1579)

Are două zile de prăznuire în timpul anului bisericesc: 16 august și 20 octombrie. Acesta face parte din familia de nobili bizantini, Notara. Bunicul său, Luca Notara, a fost ultimul prim ministru al Imperiului Bizantin.

S-a născut în anul 1508 în satul Trikkala din Peloponez. De tânăr, a fost călugărit în insula Zakintos, ulterior primind Schima Mare în Muntele Athos. A mers la Ierusalim, unde a stat timp de 12 ani. În acest timp a fost hirotonit diacon și preot de către Patriarhul Gherman. Va petrece apoi o vreme în Creta și Zakyntos, iar în 1555 sosește în Kefalonia, unde a restaurat o veche biserică închinată Adormirii Maicii Domnului și a înființat o mânăstire de maici pe care a numit-o “Noul Ierusalim”. În scurt timp, aceasta a devenit un important centru de caritate.

În cele două zile de cinstire, racla cu moaștele sale este purtată în picioare pe deasupra persoanelor suferinde de boli psihice sau demonizate, aducând și astăzi numeroase tămăduiri.

Sfântul Mucenic Artemie

A fost duce al Alexandriei în vremea împăratului Constantin cel Mare (306-337). El şi-a întărit credința în Hristos după ce a văzut pe cer semnul Sfintei Cruci, descoperit lui Constantin, ca semn prin care va ieși biruitor în lupta cu Maxentiu.

După moartea fiului lui Constantin, a urmat la tron împăratul Iulian Apostatul (361-363). În timpul acestuia au fost persecutați mulți creștini. Artemie, privind la chinurile sfinților și auzind cum era hulit Hristos, a luat atitudine, dar Iulian, plin de mânie la auzul acestor cuvinte, a poruncit sa fie torturat. Îngerul Domnului i s-a arătat în temniță, l-a întărit în răbdarea chinurilor și i-a adus vindecare de răni în chip minunat.

Împăratul a poruncit tăietorilor de piatră să despice o piatra mare și să-l pună pe Artemie spre chinuri între cele două bucăți. După o zi și o noapte petrecute între cele două pietre, Iulian a poruncit ca Artemie sa fie scos. Minune. Deși avea faţa turtită, ochii căzuți, pentru că era strâns ca o scândură, putea să umble și să vorbească.

A trecut la cele veșnice prin tăierea capului, în anul 362.

 

– Preot Sandu OLIVIAN

Deja ai votat!