Sfinții Mucenici Achepsima, Iosif și Aitala

Sfinții Achepsima – episcopul, Iosif – preotul și Aitala – diaconul au trăit în secolul al IV-lea, în vremea împăratului Sapor, regele perșilor.

Achepsima a fost arestat în timpul prigoanei împotriva creștinilor din timpul domniei lui Sapor și aruncat în temniță, unde a pătimit vreme de trei ani. După torturi bestiale el a fost decapitat. Moartea sa i-a fost descoperită în chip minunat de un copil, care, potrivit Tradiției, a intrat în casa acestuia și l-a sărutat pe cap spunând-i: “Fericit este acest cinstit cap, căci cu cununa muceniciei pentru Hristos se va încununa!”

Iosif și Aitala, pentru că au avut curajul să mărturisească credința în Hristos, au fost îngropați în pământ până la mijloc, iar torționarii i-au silit pe creștini să îi lovească cu pietre. Prin lucrarea lui Dumnezeu, noaptea, trupul lui Iosif s-a făcut nevăzut, iar peste trupul lui Aitala a răsărit un arbore de mir cu ale cărui frunze și ramuri oamenii primeau vindecare de orice boală erau cuprinși. Acest arbore a rodit vreme de cinci ani, până când păgânii l-au tăiat din rădăcină.

Ceasul mântuirii

Într-o mănăstire aflată la poalele unui munte înalt, acoperit de păduri, trăia odată, un călugăr bătrân, căruia i se dusese vestea pentru înțelepciunea sa. Într-o dimineață, a venit la el un tânăr și l-a întrebat:

– Sfinția ta, am auzit că, pentru a ne mântui, trebuie să ne căim, să ne pară rău de toate păcatele ce le-am săvârșit de-a lungul vieții. Dar, părinte, cât trebuie noi să ne căim?

– Fiule, este de ajuns dacă te căiești o singură clipă, înaintea morții.

– Atât de puțin, părinte?

– Da, fiul meu!

– Dar, de unde să știu eu când se apropie ceasul acela?

– Tocmai aceasta este taina… moartea poate veni oricând, așa că așteaptă-o pregătit, în orice moment să te poată găsi cu smerenie și căință în suflet. Dumnezeu este bun și iertător. Cine regretă din suflet greșelile sale și caută să nu mai păcătuiască, acela are parte de liniștea sufletului. Dar, mai mult decât orice, doar acela poate spera la mântuire, la viața veșnică.

“Neștiind locul și vremea în care ne așteaptă moartea, o vom aștepta noi oriunde și oricând” (Fericitul Augustin)

 

– Preot Sandu OLIVIAN

 

Deja ai votat!