A fost ucenicul Sfântului Pahomie cel Mare. S-a născut și a crescut păgân în Tebaida de Sus. La vârsta de 14 ani a părăsit casa părinților și a mers la mănăstirea Sfântului Pahomie. Mai târziu s-au călugărit atât mama sa, cât și fratele lui. După moartea Sfântului Pahomie, Teodor a fost ridicat de către obște stareț al tuturor sfintelor mănăstiri întemeiate de starețul său. Sfântul Teodor cel Sfințit a trecut la cele veșnice pe 16 mai 367.
Sfinții Cuvioși Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei
Sfântul Cuvios Sila s-a născut în anul 1697 în ținutul Botoșanilor, din părinți ortodocși, Ion și Ioana. A intrat ca frate începător la Schitul Orășeni (com. Cristești, jud. Botoșani), fiind foarte tânăr, de unde, în anul 1714, la vârsta de 17 ani, a venit la Sihăstria Putnei, unde a fost primit și apoi călugărit de starețul Teodosie. După trecerea acestuia la cele veșnice, starețul Dosoftei, noul părinte duhovnicesc al schitului, a rânduit să fie hirotonit diacon și preot, iar la scurt timp să fie tuns în schima mare.
Sfântul Cuvios Paisie s-a născut în anul 1701 și a intrat de tânăr în viața monahală. Pentru vrednicia sa a fost hirotonit diacon, apoi preot, și a ajuns egumen la Mănăstirea Sfântul Ilie, de unde a trecut la Mănăstirea Râșca. După o vreme a venit la Schitul Sihăstria Putnei, viețuind întru adâncă smerenie. Deși nu a fost stareț al Sihăstriei, el era un rugător înfocat, sprijinind în credința ortodoxă pe toți, mai ales în vremea stăpânirii străine.
Sfântul Cuvios Natan s-a născut în anul 1717, fiind originar din Pașcani. A fost mai întâi viețuitor și ecleziarh la Mănăstirea Putna, unde a fost hirotonit diacon, apoi preot. Dornic de mai multă rugăciune și liniște, s-a retras la Sihăstria Putnei, unde a primit schima cea mare cu numele de Natan. Cuviosul Natan a fost cunoscut ca un duhovnic foarte iscusit, fiindu-i părinte duhovnicesc și marelui mitropolit Iacob Putneanul.
Experiența liniștii
Într-o zi, mulți oameni au venit la un monah singuratic. Aceștia l-au întrebat: „Ce sens găsești în viaţa ta petrecută în tăcere?” Monahul era ocupat cu scoaterea apei dintr-o cisternă adâncă. El le spuse vizitatorilor săi: „Priviți în cisterne. Ce vedeți înăuntru?” Oamenii s-au uitat în cisternele adânci: „Nu vedem nimic”. După câteva clipe, călugărul le spuse din nou: „Priviți în cisterne şi spuneți-mi ce vedeți înăuntru?” Oameni s-au uitat din nou în cisterne: „Acum ne vedem pe noi înșine!” Călugărul le spuse: „Vedeți voi, când scoteam apa, apa era agitată. Acum apa este liniștită. Aceasta este experiența liniștii: a te vedea pe tine însuţi!”.
– Preot Olivian SANDU
