Sfântul Teodor Stratilat este prăznuit pe 8 februarie, în vreme ce pe 8 iunie facem pomenirea mutării sfintelor sale moaște din cetatea Eracliei în Evhaita. Sfântul Teodor Stratilat a viețuit la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea. A fost supus la multe chinuri pentru că a refuzat să aducă jertfă idolilor. După cinci zile de temniță, a fost răstignit asemeni lui Hristos. I-au fost pironite mâinile și picioarele, iar trupul i-a devenit ținta tinerilor arcaşi. Noaptea, îngerul Domnului l-a coborât de pe cruce și l-a făcut sănătos. În urma acestei minuni, mulți păgâni s-au convertit la creștinism. I s-a tăiat mai târziu capul, din porunca împăratului Liciniu.
Amintim că înaintea muceniciei sale, Sfântul Teodor a lăsat următoarele porunci în testamentul pe care i l-a lăsat lui Varus, ucenicul său: „În Evhaita să îngropi trupul meu, în pământul strămoșilor mei.”
Sfântul Anastasie din Sinai a scris despre o minune a icoanei Sfântului Teodor: în orașul Karast de lângă Damasc se afla o biserică închinată Sfântului Teodor Stratilat. Când saracinii au cucerit Damascul, un grup de saracini s-au instalat în biserică cu nevestele și copiii lor. Acolo, în frescă, se afla pictat chipul Sfântului Teodor. Unul dintre saracini a tras cu o săgeată și a lovit chipul Sfântului în față. De îndată, din fața Sfântului a început să curgă sânge. Curând după aceea, toți saracinii aceia au pierit în acea biserică.
Sfânta Muceniță Caliopia
Aceasta a trăit pe vremea împăratului Deciu, strălucită cu tinerețea trupului și cu frumusețea sufletului. Fiind prinsă, a fost silită să se lepede de dragostea și de credința în Hristos. Dar întrucât cu tărie se ținea de aceasta, a fost chinuită în felurite chipuri; apoi în urmă i s-a tăiat capul spre lauda Domnului nostru Iisus Hristos.
Numai iubirea contează
O legendă din Rusia povestește cum un om, şi pe patul de moarte, se gândea doar la bani. Cu ultimele puteri luă cheia pe care o purta tot timpul la gât, îi arătă servitorului său dulapul şi-i dădu ordin să pună tot sacul cu bani în sicriul deja pregătit pentru el.
În cer zări o masă lungă pe care se aflau cele mai delicioase bucate: „Spune-mi, te rog, cât costă pâinea?”, întreba el. „O copeică”, i se răspunse. „Şi o sardea?” „La fel de mult”. „Şi această plăcintă?” „Fiecare produs costa o copeică”. El zâmbi pe sub mustață: „Ieftin, se gândea el, incredibil de ieftin!” Își alese un platou întreg. Dar când a vrut să plătească cu banii săi din aur, vânzătorul nu accepta monedele: „Bătrâne, îi spuse el clătinând din cap, puține ai învățat în viață!” „Ce înseamnă aceasta, murmură bătrânul, banii mei nu sunt suficient de buni?” Vânzătorul îi răspunse: „Noi nu acceptam decât banii pe care cineva i-a dăruit”.
Preot Olivian SANDU
