S-a nevoit în veacul al XIV-lea, mai întâi ca sihastru pe valea pârâului Râmeţ din Munţii Apuseni şi apoi ca egumen al Mânăstirii Râmeţ din judeţul Alba. Pe peretele bisericii de la Râmeţ, perete care desparte naosul de pronaos, se afla următoarea inscripţie: „Scris-am eu mult greşitul robul lui Dumnezeu Mihu zugravul de la Crişul Alb în timpul Arhiepiscopului Ghelasie, anul 1377, 2 iulie, în zilele regelui Ludovic“. Aceasta inscripţie este prima menţiune a unui întâistătător ortodox al Transilvaniei în istoria Bisericii noastre.
Potrivit tradiţiei Sfântul Ghelasie avea doisprezece ucenici cu care împreună se ruga, postea şi săvârşea sfintele slujbe. Nu manca decât sâmbăta şi duminica, iar în celelalte zile se hrănea doar cu Sfintele Taine.
Sfântul Ghelasie era atât părintele sihaştrilor din Munţii Râmeţ, cat şi al sătenilor din Tara Moţilor. Mulţi din cei stăpâniţi de duhurile necurate, au primit vindecare prin rugăciunile sale.
La trecerea sa la cele veşnice, trupul sau a fost îngropat lângă vechea biserica a Mânăstirii Râmeţ. Cu timpul a devenit necunoscut locul în care a fost înmormântat.
Moaştele sale au fost scoase la iveala în anul 1925, când, în urma unei ploi torenţiale, a fost văzut un cap de om care a înconjurat de trei ori vechea biserica a Mânăstirii Râmeţ şi s-a oprit lângă sfântul altar. Alte doua capete au fost scoase la suprafaţa de ape. Capetele au fost îngropate în partea dreapta a vechii biserici. S-a purces la dezgroparea lor după ce călugării au văzut ca zăpadă se topea în fiecare an deasupra locului în care au fost puse capetele. Capul Sfântului Ghelasie a fost identificat după ce o femeie bolnava de epilepsie s-a vindecat după ce s-a atins de el.
Pe 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii noastre a hotărât canonizarea oficiala a Sfântului Ghelasie şi trecerea numelui sau în calendarul ortodox. Canonizarea solemna s-a făcut la Râmeţ la 29 iunie 1992. Pomenirea Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ se va face la 30 iunie.
Pescarul de pe ţărm
După ce-si dusese rodul muncii sale obositoare la piaţă, un pescar stătea la ţărm privind si meditând asupra marii. Trecând pe acolo, un turist îl întreba: „De ce nu-ti ridici un credit de la banca? Vei putea cumpăra o barca cu motor si atunci vei prinde încă pe-atâţia peşti. Asta îţi va aduce mult mai mulţi bani si astfel vei putea angaja o noua persoana! Vei putea ieşi la pescuit de doua ori pe zi si vei câştiga de trei ori mai mult. Îţi vei putea procura un cuter si aşa vei profita mai bine de mare, vei putea deschide un magazin în piaţă, apoi un restaurant, apoi chiar o fabrica de conserve”. Ochii turistului străluceau puternic. Pescarul îl întreba: „Si apoi?” „Apoi nu mai ai de făcut nimic. După aceea vei putea sta aici toata ziua, sa priveşti si sa meditezi fericit asupra marii”, îi zise turistul. La acestea pescarul îi răspunse: „Dar tocmai asta fac acum!”.
– Preot Olivian SANDU
