A fost originară din Magdala, un sat pescăresc de pe țărmul vestic al Lacului Ghenizaret. Ea a fost tămăduită de șapte duhuri necurate de către Hristos și după această minune a ales să-L urmeze.
Ea asistase și la învierea lui Lazăr și atunci fu întărită în credința sa în Fiul lui Dumnezeu. În timp ce ceilalți discipoli își abandonaseră Învățătorul în momentul arestării Sale, ea îl urmă până în curtea marelui preot, apoi la tribunalul lui Pilat asistă la procesul Său nedrept, la Patimile sale și rămase lângă Cruce, împreună cu Maica Domnului și cu Sfântul Ioan Teologul (Ioan 19, 25).
Maria Magdalena a participat la răstignirea Mântuitorului și a fost prima persoană care a aflat de la un înger că Iisus a înviat.
Potrivit Tradiției, Maria Magdalena L-a propovăduit pe Hristos și în Roma, unde l-ar fi convertit pe împăratul Tiberiu. Va ajunge și în Efes, spre a-i sta în ajutor Sfântului Ioan Evanghelistul în vestirea Evangheliei.
Revenită la Ierusalim, Maria Magdalena urma învățătura Sfântului Petru, apoi a ajuns să predice la Marsilia, în Galia (Franța). Aici, în urma unei mari minuni, îl convertește pe guvernatorul Galiei, pe nume Ipatie, căruia soția și copilul i-au fost înviați de Hristos Mântuitorul în urma rugăciunilor sfintei.
Părăsind Galia, Sfânta Maria Magdalena își continuă periplurile misionare în Egipt, Fenician, Siria, Pamfilia și alte locuri, răspândind peste tot bună mireasmă a lui Hristos. Ea petrecu o vreme la Ierusalim, apoi plecă la Efes, unde îl regăsi pe Sfântul Ioan Teologul, împărtășind cu el aceleași încercări și bucurându-se de învățăturile sale de inspirație dumnezeiască.
Ea a fost îngropată în peștera în care au dormit somnul de sute de ani Cei Șapte Tineri, pomeniți de Biserică pe 4 august.
Amintim că racla cu mâna stângă a Sfintei Maria Magdalena este prezentă la Mănăstirea „Simonos Petra” din Sfântul Munte Athos.
Fără violenţă
Klemens Maria Hofbauer, apostolul Vienei, îi iubea nespus de mult pe săraci. Într-o zi merse într-un salon de oaspeți pentru a cerși bani pentru cei nevoiași. Ajunse şi la un bărbat care ura tot ceea ce avea legătură cu Biserica. El i se adresă lui Klemens spunându-i: „Cum de ai curajul să-mi ceri bani?” Şi-l scuipă pe preot. Acesta își scoase batista din buzunar cu calm, se șterse pe faţă, apoi spuse cu modestie: „Asta a fost pentru mine. Acum însă dați-mi ceva, vă rog, şi pentru cei nevoiași”. Şi-i întinse pălăria. Fiind impresionat de gestul preotului, bărbatul îi dărui toți bani pe care îi avea la el.
-Preot Olivian SANDU
