Au fost canonizați de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința de lucru din data de 5-7 martie 2008.
Sfântul Cuvios Simeon s-a născut la începutul secolului al XV-lea, într-un sat din apropierea orașului Piatra Neamț. A ales să se retragă împreună cu doi ucenici în anul 1432 în pustie, la poalele muntelui “Păru”, la 5 km de Mănăstirea Bistrița. A primit de la Sfântul Voievod Ştefan cel Mare bani și ajutor să ridice o biserică în cinstea Sfântului Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Biserica a fost sfințită de Mitropolitul Teoctist I. La această slujbă a avut loc și hirotonirea întru preot a lui Simeon, devenind primul întemeietor și egumen al Mănăstirii Pângărați.
Din cauza invaziei otomane, Cuviosul Simeon a fost nevoit să plece în Transilvania. S-a stabilit la Mănăstirea Casiva, unde a avut loc și trecerea sa la cele veșnice (anul 1476).
Sfântul Cuvios Amfilohie de la Pângărați s-a născut în anul 1487. De tânăr a intrat în obștea de la Pângărați. A ajuns să conducă obștea mănăstirii vreme de 56 de ani. În urma unei descoperiri dumnezeiești, domnitorul Alexandru Lăpușneanu a zidit la Pângărați o nouă biserică, în locul celei vechi de lemn, care fusese arsă de turci. Ea a fost sfințită în anul 1560 de Mitropolitul Grigorie al Moldovei. Cunoscând vremea trecerii la cele veșnice, s-a retras în anul 1566 la Mănăstirea Moldovița, unde s-a mai ostenit timp de patru ani.
Sfântul Mucenic Sozont
S-a născut în Licaonia (Asia Mică), în timpul domniei lui Diocleţian (284-305). A fost păstor de oi și s-a învrednicit să-şi vadă sfârșitul ca mucenic pentru Hristos, într-o vedenie.
În vremea sa, se afla la Pompeiopolis (în Cilicia) un idol din aur și argint, la care se închinau păgânii. Sozont a intrat în cetatea în care se afla acest idol, a rupt mâna idolului, a făcut-o bucăți și a împărțit-o săracilor.
Ca să împiedice arestarea pe nedrept a nevinovaților, Sozont s-a predat magistratului, mărturisind-i că este creștin și ca el a tăiat mâna idolului.
După supunerea la multe chinuri, a fost aruncat în foc, iar aici şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Preot Olivian SANDU
