A viețuit în timpul împăratului Diocleţian (284-305). Rămasă orfană de mică, ea a fost crescută de creștinul Claudiu. Pentru credința în Hristos a fost supusă la mai multe chinuri. A fost tunsă și i s-au pus cărbuni aprinși pe cap, dar a scăpat nevătămată. A fost aruncată legată în mare, dar Dumnezeu a scos-o la liman. Pentru că nicio pedeapsă nu a adus moartea asupra ei, împăratul a decis ca niște desfrânați să o necinstească pe fecioară. Sfânta Haritina s-a rugat ca Dumnezeu să-i ia sufletul înainte ca acele slugi să-i întineze trupul. Cum stătea îngenuncheată la rugăciune, sufletul ei a ieșit din trup și s-a înălțat în Împărăția Cerurilor.
Sfinții Cuvioși pustnici Daniil și Misail de la mănăstirea Turnu Cozia
S-au născut în a doua jumătate a veacului al XVI-lea în părțile Olteniei. Amândoi, încă din tinerețile lor, erau iubitori de nevoințe pentru Dumnezeu, devenind călugări. Cuviosul Daniil a devenit preot și duhovnic. Împreună cu Misail au părăsit mănăstirea și au devenit pustnici, adunând în jurul lor o mică obște de călugări, printre care și sfinții sihaștri Neofit și Meletie. Au fost îngropați lângă altarul bisericuței lor. Când, în anul 1676, mitropolitul Varlaam al Țării Românești a construit la schit o nouă biserică, de piatră, a așezat sfintele moaște ale Cuvioșilor Daniil și Misail la temelia altarului bisericii celei noi.
Sfânta Metodia
S-a născut din părinți binecredincioși pe 10 noiembrie 1861, în Insula Kimolos, Grecia. La botez a primit numele Irina. Încă din copilărie a arătat bunăcuviință, smerenie și dragoste faţă de Biserica lui Hristos.
Crescând într-un mediu prielnic vieții duhovnicești, pe măsură ce s-a maturizat tot astfel s-a întâmplat cu credința ei și cu dorința de a-şi închina întreaga viaţa lui Dumnezeu. Oricum, atunci când s-a aflat la vârsta „întemeierii unei familii”, părinții ei au hotărât să o căsătorească; ea s-a supus voinței lor, căsătorind-se cu un marinar din Hios.
La un timp după căsătorie, soțul sau a trecut la cele veșnice în timpul unui naufragiu pe țărmurile Asiei Mici. Irina a simțit că acesta este momentul rânduit de Dumnezeu pentru a-şi împlinii chemarea dumnezeiască. Când i-a mărturisit duhovnicului său gândurile privitoare la această chemare, acesta a încurajat-o să urmeze calea monahală. După o perioadă de pregătire, a fost tunsă în monahism de către Arhiepiscopul Metodie al Syros-ului, primind numele Metodia.
De atunci şi-a petrecut viața urmând regulile vieții monahale, nevoindu-se într-o chilie retrasă, aflată într-un castel părăsit din Kimolos. Credința sa, rugăciunile, postul, privegherile și milostenia au transformat chilia sa într-un loc sfânt.
Din acest loc al nevoințelor Metodia pleca rareori, cu excepția participării la Sfânta Liturghie sau când o mare nevoie impunea prezenţa sa în alt loc. Zăvorârea sa era deplină în timpul Postului Mare, când femeile care veneau la ea, pentru a primi sfaturi duhovnicești, țineau legătura cu sfânta prin intermediul unei mici ferestre.
A murit la vârsta de 47 de ani în pace și rugăciune.
Preot Olivian SANDU
