Era din Elcheseea, din seminția lui Simeon. A trăit cu 460 de ani înainte de Hristos. Le-a vestit ninivitenilor că cetatea lor va pieri. Ninivitenii, care se pocăiseră în urma propovăduirii lui Iona, au revenit după puțin timp la faptele cele rele. Cetatea Ninive a fost cufundată în urma unui cutremur într-un iezer, după cum vestise Sfântul Naum. El a trecut la cele veșnice la 45 de ani. Numele sau se tâlcuiește „odihnă” sau „mângâiere”.
Cuviosul Filaret Milostivul
A trăit pe la anul 780, pe timpul împăraților Constantin și Irina. Era de loc din părțile Paflagoniei, din satul Amnia. S-a căsătorit cu Teozva și a avut trei copii: un băiat cu numele Ioan și două fiice, Ipatia și Evantia.
Dumnezeu l-a binecuvântat cu multe daruri: avea multe cirezi de vite, holde și țarini aducătoare de roade. Atunci gândindu-se în sine fericitul Filaret, atât s-a făcut de milostiv către săraci, ca și un tată către fiii săi, hrănind pe cei flămânzi, adăpând pe cei însetați, îmbrăcând pe cei goi; pe cei străini primindu-i cu bucurie în casa sa și odihnindu-i cu dragoste.
După un timp, Dumnezeu a îngăduit diavolului să-l sărăcească. A ajuns așa de sărac, încât nu i-a mai rămas nimic. Aflând-se în această stare, Cuviosul Filaret nu s-a mâhnit și nici n-a cârtit împotriva lui Dumnezeu. S-a arătat ca un alt Iov.
Când fericitul Filaret a cunoscut că i se apropie sfârșitul și mutarea lui către Hristos, a chemat toate rudele sale și le-a prezis cele ce aveau să se întâmple fiecăreia. A adăugat însă și acest sfat: „Să nu uitați, fiilor și rudeniilor, iubirea de săraci”. După ce a spus acestea și s-a rugat pentru ei, a adormit în pace.
La îngroparea sa au venit mulți săraci.
Despre rugăciune
Mulți se roagă cu buzele și le place să se roage după cărți, și acesta e un lucru bun, iar Domnul primește rugăciunea și-i miluiește. Dar dacă cineva se roagă Domnului și se gândește la altceva, rugăciunea unuia ca acesta Domnul nu o ascultă. Cine se roagă din obișnuință, în acela nu sunt schimbări în rugăciune, dar cine se roagă din inimă în acela sunt multe schimbări în rugăciune, e o luptă cu vrăjmașul, o luptă cu sine însuși, cu patimile, o luptă cu oamenii și în toate acestea trebuie să fie curajos. Cere sfat celor experimentați dacă-i găsești, și îl roagă cu smerenie pe Domnul, și pentru smerenia ta Domnul îți va da înțelegere. Dacă rugăciunea noastră e plăcută Domnului, Duhul lui Dumnezeu dă mărturie de aceasta în suflet; El este drag și liniștit; dar odinioară nu știam dacă rugăciunea mea era primită sau nu la Domnul, și după ce anume poate fi recunoscut acest lucru. (- sf. Siluan)
Preot Olivian SANDU
