S-a născut într-o familie aristocratică la Arianz, în partea de sud-vest a Capadociei, în vecinătatea cetății Nazianz. Tatăl sau a fost convertit la creștinism de soția să Nona și a ajuns mai târziu episcop de Nazianz. Sfântul Grigorie a studiat în Cezareea Capadociei, în Cezareea Palestinei și în şcoala Alexandriei Egiptului. Şi-a completat studiile la Atena, unde a stat 10 ani. În timpul studiilor s-a împrietenit cu Sfântul Vasile cel Mare.
În jurul anului 357 a părăsit Atena și a revenit acasă. A primit taina Sfântului Botez și invitația Sfântului Vasile de a-l vizita la mănăstirea pe care el o înființase pe malul râului Iris în Pont. Ajunge la această mănăstire și sta o perioadă destul de lungă. În timpul șederii sale aici, îl ajută pe Sfântul Vasile la redactarea Filocaliei. Se reîntoarce acasă pentru a-l sprijini pe tatăl său în activitatea sa pastorală. Ajuns acasă, este hirotonit preot de către tatăl sau, împotriva voinței sale, probabil la sărbătorile Crăciunului din anul 361.
După hirotonire se retrage în singurătate, timp în care a scris „Apologeticus”, o lucrare în care ne descoperă greutățile preoției și motivele pentru care s-a ferit să o primească. Revine la tatăl sau pentru a-l ajuta să readucă pacea în comunitatea tulburată de semiarieni.
După moartea tatălui său în 374, preia scaunul episcopal de Nazianz, însă nu pentru multă vreme, deoarece se retrage la Seleucia în Isauria, dedicându-se vieții contemplative. În anul 379, un grup de credincioși îi cere să vină la Constantinopol pentru a reorganiza Biserica de aici, persecutată și distrusă de arieni.
Una din rudele sale apropiate îi dăruiește o casă, pe care o amenajează și o sfințește, cu hramul Anastasia, Învierea. În această biserică, el va ţine cele cinci omilii despre dumnezeirea Logosului. Aceste cinci Cuvântări teologice îi vor aduce mai târziu numele de „Teologul”.
În anul 380, împăratul Teodosie l-a ales episcop de Constantinopol. Sinodul II ecumenic din anul 381 de la Constantinopol confirmă alegerea Sf. Grigorie ca episcop de Constantinopol. Din cauza contestărilor cu privire la alegerea să, se retrage în Capadocia, la Nazianz. În anul 383 l-a hirotonit pe Eulalius episcop și s-a retras în Arianz. Aici şi-a petrecut ultimii ani în meditație. A trecut la cele veșnice în 389-390.
Sfântul Bretanion, episcopul Tomisului
Se pare că a fost ucenic al Sfântului Vasile cel Mare. A fost numit episcop al Tomisului în jurul anului 360 și a condus Biserica Tomisului până aproape de anul 381. Date despre acest episcop avem de la Sozomen și Teodoret al Cirului. Astfel, Sozomen vorbește de vizita împăratului arian Valens (364-378) la Tomis, în anul 369, pe când se întorcea dintr-o expediție împotriva goților. Autorul spune în „Istoria sa bisericească” faptul că împăratul a intrat în biserica episcopală și a cerut episcopului Bretanion să intre în comuniune cu arienii pe care îi simpatiza, și să slujească împreună cu ei. Marele episcop a apărat dreapta credința și „a vorbit împăratului cu îndrăzneală despre hotărârile celor 318 Sfinți Părinți de la Sinodul I de la Niceea (325) împotriva lui Arie, pe care nu le putea călca”. Sfântul Bretanion a avut un rol important în redactarea și trimiterea documentelor cu privire la transferarea sfintelor moaște ale Sfântului Sava Gotul în Capadocia, la cererea Sfântului Vasile cel Mare. Bretanion este cel care a redactat actul martiric al Sfântului Sava Gotul.
Preot Olivian SANDU
