A fost unul dintre cei mai de seamă patriarhi ai Imperiului Bizantin. A fost un mare pastor duhovnicesc și o personalitate de seamă a culturii bizantine.
S-a născut cândva între anii 800-810, în cetatea Constantinopol și a însușit o cultură impresionantă, dar era și un rugător fervent.
Sfântul Fotie a fost rânduit în slujirea de căpetenie peste străjile imperiale, și sfetnic de taină al împăratului. El s-a implicat personal în crearea unei puternice instituții de învățământ superior. Astfel, drept sediu, în anul 849, cezarul Bardas i-a pus la dispoziție Palatul Magnaura și a donat bani pentru studenți și plata salariilor profesorilor și şi-a transformat propria locuință într-o adevărată facultate de filosofie.
În anul 851, Sfântul Fotie împreună cu ucenicul său, Constantin, viitorul Sfânt Chiril, luminatorul slavilor, a fost trimis în cetatea Bagdad, unde au propovăduit Evanghelia lui Hristos.
Deși a refuzat cu toată puterea, Sfântul Fotie a fost așezat în scaunul patriarhal în ziua de 25 decembrie 857.
Pentru apărarea dreptei credințe, în anul 867, Sfântul Fotie a adunat în Constantinopol un sinod al episcopilor ortodocși. A fost dat anatemei adaosul latin „Filioque” precum și alte practici greșite.
În ziua de 25 septembrie 867, împăratul Mihail al III-lea a fost ucis de mai marele dregătorilor săi, Vasile I Macedoneanul. Drept urmare, Sfântul Fotie a fost alungat din scaunul patriarhal şi, în locul său, a fost readus patriarhul Ignatie.
În anul 869, în Constantinopol, a fost întrunit un sinod mincinos, iar sf. Fotie a fost exilat în strâmtoarea Bosfor.
Țarul Boris al Bulgariei, botezat Mihail, a înțeles viclenia apusenilor și a revenit în unire cu Bizanțul. Astfel, împăratul bizantin Vasile a înțeles greșeala pe care a săvârșit-o față de Sfântul Fotie și l-a rechemat în cetate. Astfel, a fost rânduit ca dascăl al copiilor săi și povățuitor în treburile bisericești și politice. A fost reașezat pentru a doua oară pe tronul patriarhal.
În anul 886 vine ca împărat Leon al VI-lea cel Înțelept. Pentru că l-a mustrat pe noul împărat pentru desfrânările sale, Sfântul Fotie a fost din nou înlăturat de pe tron și închis în Mănăstirea Armenilor. în acest timp, sfântul s-a îndeletnicit cu tâlcuirea scrierilor grecești și ale Sfinților Părinți. A cules înțelepciunea din învățăturile filosofilor și le-a așezat în cartea „Lexicon”. A pus început unor prelegeri duhovnicești.
„Miriobiblion” sau „Biblioteca”, opera cea mai cunoscută a Sfântului Fotie cel Mare, este prima colecție de recenzii din istorie. Ea cuprinde rezumate a 280 de lucrări. Dintre acestea, 158 sunt opere teologice și 122 sunt lucrări din cele mai diverse domenii. Doar opt texte sunt rezumate de Vieți ale Sfinților. Sunt 37 de lucrări istorice, numeroase scrieri legate de călătorii, 16 discursuri filosofice, 5 cărţi despre geografie, 6 lucrări asupra papilor și preoților din Apus, 6 cărţi din domeniul medicinei și câteva asupra mitologiei și științelor matematice.
Sfântul Fotie a trecut la cele veșnice în ziua de 6 februarie 897, apărând Ortodoxia. El este cinstit drept un „mare apărător al dreptei credințe”.
Preot Olivian SANDU
