S-a născut în Țara Românească în anul 1644, din părinți creștini. La vârsta de 15 ani ajunge rob la turci. Pe drumul spre Constantinopol, un păgân pune ochii pe el şi-l cumpără cu gândul de a-l sodomiza. Apărându-și demnitatea şi curăția, Ioan îl omoară pe păgân. Agarenii, păzitorii robilor, aflând că Ioan și-a ucis stăpânul, l-au legat în lanțuri şi așa l-au dus spre Constantinopol. Aici a fost dat în stăpânirea femeii păgânului ucis. Aceasta, fermecată de frumusețea lui Ioan, i-a făgăduit că dacă va renunța la credința în Hristos îl va lua de bărbat. După 2 ani de refuz, a fost dat pe mâna eparhului cetății şi aruncat în temniță. A fost supus la multe chinuri, iar în cele din urmă a fost spânzurat în data de 12 mai 1662. Viața Sfântului Ioan a fost scrisă de Ioan Cariofil şi a fost tipărită la Veneția de Sfântul Nicodim Aghioritul.
Sfântul Epifanie
S-a născut în Fenicia din părinți evrei și în urma unei minuni a devenit creștin și s-a călugărit având o viață duhovnicească plină de sfințenie.
Însetat de a cunoaște mai bine viața monastică, Epifanie a făcut o lungă călătorie în deșertul Egiptului, ca să-i cunoască pe călugării renumiți de acolo.
După patru ani de călătorii, Sfântul Epifanie s-a întors în Palestina și a întemeiat în apropierea satului său natal o mănăstire, al cărei stareț a fost timp de treizeci de ani.
La sfatul Sfântului Ilarion cel Mare a devenit episcop de Salamina, în anul 376.
Din punct de vedere doctrinal, Sfântul Epifanie din Salamina a fost un aprig luptător împotriva origenismului. Sfântul Epifanie a murit în 403, la 12 mai, pe corabia cu care se întorcea de la Constantinopol, unde a avut o întâlnire furtunoasă cu Sfântul Ioan Gură de Aur. A trăit o sută cincisprezece ani și trei luni.
Cultul sfântului Epifanie s-a răspândit cu repeziciune, iar mormântul său a rămas până azi unul din locurile de pelerinaj cele mai importante din insula Ciprului, al cărei patron este, împreună cu Sfântul Barnaba apostolul.
Preot Olivian SANDU
