„Meseria face diferența!” este mesajul prin care cei din Ministerul Educaţiei vor să le prezinte elevilor avantajele învățământului profesional. În fiecare săptămână, Ministerul Educației va prezenta meseriile care pot face diferența pe site-ul alegetidrumul.ro și edu.ro. Vor fi și acțiuni în țară. Fiecare inspectorat școlar va organiza caravane ale meseriilor, concursuri școlare de tip „Atelier de creație” sau „Atelier de robotică”. Elevii de gimnaziu vor merge în vizită și la firmele care asigură pregătirea sau practica în învățământul profesional. Inspectoratale școlare îi vor instrui și pe diriginții claselor a VII-a și a VIII-a.
Învăţământul dual a fost reintrodus în 2017. Acest sistem le permite elevilor înscriși să își formeze cunoștințele practice în mediul real de muncă oferit de companii, plus că primesc și bursa de stat. În anul școlar trecut, aproape 13.000 de elevi au studiat în învățământul dual. Nu spun că-i de rău, dimpotrivă, dar nu era mai sănătos ca ministerul să pornească în același timp o cruciadă împotriva furturilor intelectuale, al notărilor și promovărilor pe șpăgi și împotriva plagiatului? Zeci de mii de elevi au fost promovați în ultimii 15 ani în învățământul liceal fără să aibă nici cunoștințele dar nici măcar capacitatea de a-l parcurge. Asta doar ca etapă intermediară înspre mult prea accesibila diplomă de „privată”, urmată de doctorat și drumul înspre funcții complet nemeritate.
Printre altele, cum sunt starea sănătății populației sau sifonarea a sute de milioane de euro din bugetul național, cred că ar trebui considerată și asta o chestiune de siguranţă naţională. Practic, dincolo de orice considerente etice, așa am ajuns să fim conduși de hoți. Dovediți și iertați. Ba că fapta-i prescrisă, ba că e numai 10% vinovăția, ba chiar că „hai mă, că-n rest e om de treabă”. Pur și simplu consacră furtul ca mijloc de ierarhizare și creează o societate profund viciată. Frauda evidentă, notările preferențiale, stimulate de șpăgi sau alte avantaje necuvenite, precum și plagiatul, deși sunt oficial infracţiuni, beneficiază la noi de o toleranță nemaiîntâlnită în vreuna dintre țările lumii civilizate.
Din punct de vedere profesional, ascensiunea bazată pe furt intelectual este un atac major la integritatea normelor sociale în orice domeniu, căci conduce la anularea codurilor, a criteriilor, la falsificarea ierahiilor, la distribuirea nedreaptă şi contraproductivă a resurselor, la asumarea unui prestigiu falsificat şi a unei cariere măsluite. Mai departe, duce la regres, la involuție a societății. Ne tot plângem că nu avem cercetare, chintesența progresului unei societăți. Că este subfinanțată – de acord. Dar cine să o facă? Copiii cadrelor universitare sau protejații politrucilor, intrați în mediul academic pe ușa din dos? Este de notorietate faptul că multe facultăți sunt dominate de adevărate clanuri de familie care barează orice posibil acces al vreunui „intrus”. Și în celelalte caste profesionale este la fel, același baraj.
Aceasta este și una dintre cauzele emigrării masive a tineretului. Sau a intenției de emigrare. Procentul tinerilor români (15-24 de ani) care intenționează să emigreze este printre cele mai înalte față de orice altă țară din regiune. În România aproape jumătate (48%) dintre tineri declară că intenționează să emigreze, un procent mult mai mare decât cel înregistrat în totalul populației. Aceste intenții foarte ridicate de emigrare sunt evident legate de perspectivele lor de angajare. Teama cea mai mare este cea de corupție, urmată îndeaproape de teama de sărăcie și de nedreptate socială. Emigrarea pare a fi una dintre principalele soluții pe care ei le aleg ca să depășească dificultățile de integrare cu care se confruntă în România atâta vreme cât ascensiunea meritocratică este un vis aproape imposibil de realizat.
Și atunci, ce decid politicienii? Să întărească acest sistem anchilozat în corupție. La inițiativa senatorului PSD Liviu Marian Pop, Senatul a adoptat în calitate de cameră decizională o serie de modificări la Legea Educaţiei, printre care și posibilitatea pentru rectorii universităţilor de avea mai mult de două mandate. Legea a plecat la Cotroceni pentru promulgare. O măsură numai bună să favorizeze înscăunarea pe viață a oricui va reuși să-și angajeze în universitate cât mai mulți afini și pile, astfel încât să-și asigure realegerea de câte ori va fi nevoie. Până la urmă, de ce în mediul universitar ar fi altfel decât în restul societății românești. Copiii mai tuturor categoriilor profesionale preiau – în mod ciudat, fie că au talent și aptitudini sau nu, mai ales nu – meseria părintelui mai bine situat social și, cel mai adesea, chiar și funcția părintelui pensionat. O societate tribală, construită pe strămoșeasca tipologie de clan, departe de orice formă de meritocrație.
Așadar da, meseria face diferența, făcută cinstit, cu pasiune și cu aptitudini. Ar fi fost o inițiativă bună dacă ar fi fost dublată de înăsprirea condițiilor de admitere în licee și facultăți și de obturarea căilor oculte de a dobândi diplome nemeritate. Ceea ce vedem că nu se întâmplă.
