Aparent, în aproape întreaga lume nu se mai moare decât din cauza coronavirusului. La ştiri aflăm doar cu cât a crescut numărul celor infectaţi şi câţi morţi au mai căzut în lupta cu Covidul. Nu se mai pomeneşte nimic despre cei care-şi pierd viaţa în accidente rutiere sau din cauza altor afecţiuni. Doar victimele doborâte de coronavirus se contabilizează, restul bolilor au luat pauză. Asta pare să se întâmple în restul lumii, pentru că în România – ţara tuturor paradoxurilor – autorităţile încearcă să ne convingă că se moare din orice alte cauze numai de Covid nu. Comorbiditatea e de vină, nu virusul ca atare. Cu alte cuvinte, vorbim despre oameni care oricum mureau, numai că s-a întâmplat ca la zestrea de afecţiuni să se grefeze şi coronaviroza. S-a întâmplat, asta e, oricum mureau.
Am mai trecut prin aşa ceva, din păcate. După cazul Colectiv victimele au început să se numere cu zecile. Cei mai mulţi dintre răniţi au murit din cauza infecţiilor nosocomiale, însă Raed Arafat insista să ne bage în cap că, de fapt, oricum ar fi răposat. Cu alte cuvinte, sistemul sanitar nu e vinovat de ce se întâmlă, ci omul pentru că are nesimţirea de a se îmbolnăvi. După Colectiv nu s-a întâmplat nimic, în special pentru că autorităţile au decis că nu e cazul să se caute răspunsurile care, fără doar şi poate, ar fi trebuit să trimită câţiva protejaţi de partid în spatele gratiilor.
Primul pacient decedat din cauza coronavirusului mai respira încă atunci când Grupul de Comunicare Strategică i-a citit necrologul. S-a întâmplat cu vreo patru zile înainte ca bolnavul să-şi dea ultima suflare. E vorba de un pacient în vârstă aflat în metastază. Oricum nu mai scapă, dar să ştiţi că nu e din vina sistemului sanitar. E el bolnav, aşa că e de aşteptat să se întâmple. Comorbiditate, asta e cauza. N alte cazuri s-a vorbit şi despre alcoolism ca afecţiune preexistentă, deşi alcoolismul nu e boală fizică. Duce, e drept, la deteriorarea unor organe şi sisteme, dar asta se întâmplă în timp şi a vorbi despre alcoolism ca factor de comorbiditate înainte de ciroză, pancreatită şi altele e cam forţat. Mâine-poimâine şi decepţia în dragoste sau datoriile la bancă o să fie considerate cauze principale ale decesului celor infectaţi. De ce nu şi o unghie încarnată sau o fractură? Pentru că în România se moare din orice alte cauze, nu de Covid.
Apropo de fracturi. O asistentă medicală din Măureni, judeţul Caraş-Severin, şi-a găsit sfârşitul după ce şi-a fracturat o gleznă. Un accident minor, am putea spune, care nu ridică prea mari probleme chiar şi unui felcer mai priceput. Din păcate, fractura a generat şi hemoragie internă, iar femeia a murit pentru că niciun medic n-a vrut să opereze. Asta pentru că amărâta a recunoscut că a avut contact cu un pacient bolnav de coronavirus. N-a procedat ca Nelu Lupu sau alţi nemernici care au transformat Bucureşti şi Suceava în focare de Covid. A spus ce era omeneşte şi legal să spună şi din cauza asta a murit cu zile dintr-o fractură. Dacă în România nu se moare de coronavirus, de ce fug medicii de pacienţi? Aţi mai auzit până acum ca pacientul să meargă la spital cu gripă sau altă afecţiune virală şi în jurul lui medicii să moară cu zecile? Coronavirusul e mai parşiv decât vor autorităţile să ştim, din cauza asta se insistă pe afecţiunile preeexistente.
Ironic, asistenta moartă nu avea coronavirus. Însă poate fi considerată o victimă a acestuia. Cât timp alcoolismul e considerat comorbiditate, de ce să nu vorbim şi despre victimele colaterale ale virozei? Să ne gândim că, în condiţii normale, ortopezii s-ar fi înghesuit să o trateze.
Se insistă cam prea mult pe numărul de vindecaţi pentru că asta face bine la imaginea de competenţă a guvernului – de parcă Ludovic şi ai lui s-ar lupta cu molima şi nu alţii. Desigur, se mai adaugă ceva încredere în sistemul sanitar românesc, care se poate lăuda cu rezultate mult mai bune decât cele din Franţa, Italia, Spania şi Statele Unite. Unde, după cum vedeţi, se moare pe capete, dar la noi e bine. Pe lângă explicaţiile autorităţilor au apărut şi unele fanteziste, cum este acel studiu al unui cercetător belgian care a ajuns la concluzia că românii dispun de o înzestrare genetică aparte, care le permite să reziste mai bine în lupta cu virusul asiatic. Da, noi suntem grozavi, la noi nu se moare de coronavirus.
Şi, că tot am vorbit despre vindecări – unele de-a dreptul miraculoase, având în vedere jalea din spitale -, acestea trebuie luate în calcul când vorbim despre mortalitate şi nu numărul de infectaţi, aşa cum procedează autorităţile române. Nu e firesc să te lauzi cu câteva sute de vindecaţi la miile de infectaţi pretinzând că aceasta este mortalitatea în contextul în care decesele reprezintă peste 60% din numărul de vindecări. Ne pot asigura autorităţile că toţi cei infectaţi în acest moment vor trece cu bine peste încercare? Evident că nu. Din păcate, foarte mulţi dintre bolnavii actuali vor strica statisticile oficiale, dar se va apela la comorbiditate.
De fapt, chiar dacă luăm de bune calculele autorităţilor, tot prost stăm. La şapte mii de cazuri oficiale de infecţie, avem aproape patru sute de decese. Dar, aşa cum subliniază Grupul de Comunicare Strategică, cei mai mulţi oricum erau condamnaţi. Mai e puţin şi o să ni se spună că oricum meritau să moară. Dar n-au murit din cauza Covidului, ceea ce contează cu adevărat.
