Ceea ce a început ca o distracţie menită să mai îndulcească amarul acestor zile a virat rapid de la comedie la tragedie. Poliţiştii botoşăneni au declanşat o anchetă pentru zădărnicirea combaterii bolilor. Vizaţi în acest dosar, în care cercetarea se va face „in rem” (faţă de fapte) sunt protagoniştii viralului „Imnul Covid”. Şi nu doar poliţia s-a apucat să facă cercetări, dar şi cei de la DSP. Contactat de televiziuni, prefectul judeţului a ţinut să-şi dea cu părerea pe subiect şi n-a ţinut partea interpreţilor, ba dimpotrivă.
Protagoniştii „Imnului Covid” sunt confirmaţi cu coronavirus. Din cauza asta sunt şi internaţi la Infecţioase. Cei care au trecut prin spital ştiu cât sunt de proaste condiţiile şi cât de greu este să faci faţă despresiei. Nu e nicio fericire să ajungi în spital şi asta nu e valabil doar în România, numai că noi aici trăim şi, ne place sau nu, trebuie să facem faţă provocării. Faptul că au găsit o modalitate de a face haz de necazul care i-a lovit i-a transformat peste noapte în infractori ce trebuie anchetaţi. Şi, având în vedere cum se mişcă lucrurile în ţara noastră, au şansa s-o încaseze. Sper să nu se ajungă la sancţiuni disproporţionate, însă nu m-ar surprinde să aflu încă odată cât de oarbă şi proastă este Justiţia.
Nu botoşănenii au inventat hazul de necaz, dansatul şi cântatul pe timp de pandemie. În Spania, Italia, Statele Unite şi chiar în Germania şi Marea Britanie, ţări mai sobre de felul lor, medicii s-au filmat în timp ce cântă şi dansează în încercarea de a mai reduce din presiunea la care sunt supuşi pacienţii şi chiar ei personal. N-am auzit de anchete şi vehemenţă din partea oficialilor, nici chiar în cazul asistenţilor care au interpretat „dansul sicriului” cu un manechin pe umeri. Chipurile, o victimă a Covidului. De fapt, cioclii dansatori din Ghana au ajuns vedete. Staţi acasă sau dansaţi cu noi – mesaj anticovid din Brazilia.
Dar să revin la protagoniştii imnului Covid. Oamenii sunt internaţi la Infecţioase şi acolo s-au şi filmat, nu la terasă. S-au găsit destui care să spună că n-au stat în saloanele lor. De parcă asta ar ajuta foarte mult. Să ne gândim că majoritatea românilor intră în spitale cu o boală şi ies cu mai multe, cel mai adesea infecţii nosocomiale. Faptul că te deplasezi de la un salon cu Covid la altul în care toţi pacienţii sunt pozitivi nu înseamnă mare lucru când vine vorba de prevenirea răspândirii bolilor. Oricum sunt toţi nevoiţi să îndure calvarul infecţiei. Unii vor trece mai uşor, alţii nu. Oamenii au râs de năpasta care a dat peste ei, n-au pus pe nimeni în pericol. Sau poate că autorităţile au intrepretat greşit partea cu „viralul”. Nu m-ar surprinde o asemenea abordare; suntem în judeţul votului de blană.
Mult mai probabil, cei de la cârma instituţiilor au fost deranjaţi de „dezvăluirile” legate de condiţiile de cazare, masă şi tratament. Treburile astea reprezintă secret de stat, ca în vremea Împuşcatului, doar că acum nu dă bine să deschizi dosar pentru aşa ceva, dar nu-i problemă, se rezolvă. Spui că au zădărnicit combaterea transmiterii bolilor şi-i înveţi minte. Exact ca acum trei decenii, când erai arestat pentru una şi condamnat pentru alta.
Zelul cu care s-a deschis dosarul ne indică faptul că instituţiile statului nu sunt chiar aşa sufocate de activitate precum se laudă. S-au sesizat din oficiu pentru o cântare în salonul de spital, însă sunt trecute cu vederea adevăratele crime din sistemul sanitar. Nu s-a autosesizat nimeni cu privire la căpuşarea bugetului Sănătăţii şi pentru cei care au murit cu zile în spitale. Notele de plată pentru tratamentul bolnavilor cu Covid nu doar că sunt enorme, dar nu adesea nici nu reflectă realitatea. Există vreo anchetă în curs de desfăşurare sau măcar un dosar cu şină care aşteaptă completat?
În judeţ, bolnavii se numără cu sutele încă înainte de viralul parodiei după „Hai la Botoşani”, însă autorităţile nu sunt interesate să afle cauzele. Despre judeţul învecinat ce să mai pomenim? Mii de infectaţi şi sute de morţi, dar, fiind vorba de judeţ galben, anchetele pot să mai aştepte. Presa scrie zilnic despre nereguli foarte grave, despre jaf organizat şi abuzuri în serviciu, însă autorităţile nu mişcă un deget. Autosesizare?! Ce e aia? Cu ăştia mici e mai simplu.
Să nu uităm că şi pe timpul lui Ceauşescu era interzis să spui bancuri despre Cârmaci şi instituţiile statului. Era interzis să râzi. Nu încercaţi senzaţia de deja-vu?
