este cinstit în fiecare an, pe 22 septembrie Pe 23 iulie facem pomenirea mutării moaștelor Sfântului Foca din Sinope, unde a fost episcop, la Constantinopol, în anul 403.
A trăit în Sinope, în timpul împăratului Traian. Auzind dregătorul cetății Sinope ca Foca se închina lui Hristos, a trimis ostașii să-l ucidă. Văzând-i, din grădină, trecând pe ulița, Foca i-a strigat: Pe cine căutați? Ostașii au răspuns: Căutam pe Focă! Mucenicul înțelegând că i s-a apropiat sfârșitul pământesc, le-a zis: Veniți la mine și eu vă voi spune unde li găsiți, li cunosc foarte bine. I-a primit în casa lui și i-a ospătat din belșug. La masă, dialogul a continuat: și pentru ce pricina căutați pe omul acela? Ne-a trimis mai marele să-l ucidem pentru că este creștin! Rog-vă, stăpânii mei, rămâneți până mâine în casa mea, veselind-vă, mâncând și bând, iar dimineața eu li voi da vouă, ca nimeni nu-l cunoaște ca mine, singur li voi aduce şi-l voi da în mâinile voastre.
În acea noapte, mucenicul Foca n-a dormit deloc, s-a dus în grădină, a mângâiat pentru ultima dată florile şi-a săpat apoi mormântul, a împărțit haine și mâncare săracilor, s-a rugat, iar dimineața când ostașii l-au întrebat unde este Foca, le-a răspuns: Eu sunt! Cutremurați, aceștia, deși nu le venea să creadă, au împlinit porunca dregătorului păgân.
Cuvinte duhovnicești
Omul este o ființă alcătuită din două componente: una duhovnicească (sufletul) și una materială (trupul). De aceea, omul se înrudește și cu cerul și cu pământul. Prin suflet, comunicăm cu puterile cerești, în vreme ce prin simțurile trupului venim în contact cu cele pământești. În felul acesta se realizează legătura desăvârșită între cele două zidiri.
Nimeni nu este mai bun și mai frumos la suflet decât omul simplu. Acesta este pentru oricine un prieten de nădejde.
Nimic nu-l îndepărtează pe om mai mult de sine însuși decât grijile de zi cu zi. Și nimic nu-l face mai prins de grijile de zi cu zi decât neglijarea sufletului său.
Cine nesocotește poruncile lui Dumnezeu ajunge în timp să se nesocotească pe sine însuși.
– Preot Sandu OLIVIAN
