Tragedia prin care trece în aceste zile Ucraina ne-a sensibilizat în primul rând datorită faptului că pacea este tăvălită în noroi foarte aproape de noi, la câteva zeci sau sute de kilometri de granițele patriei. Noianul de știri false, adevărate sau cosmetizate cu dibăcie, împart și de această dată românii în două tabere: unii care cred că, fiind în NATO, vom fi ocoliți de casapul Putin și alții care au convingerea că suntem în bătaia crivățului rus. Din păcate, conflictul care se derulează la o aruncătură de băț iese din tiparele cu care ne obișnuisem până acum. Adică marile puteri Rusia și SUA se hârjoneau pe meridianele globului unde, categoric, aveau interese economice, sprijinin, unii insurgenții, alții guvernele (ordinea nici nu mai contează) unor nefericite popoare. Ecuația conflictelor se prezenta aproape fără necunoscute: Rusia era Rusia iar NATO, SUA. Adică două mari puteri ale planetei care își impuneau punctul de vedere cu cizma adânc apăsată pe grumazul victimelor care se opuneau politicilor lor „umanitare”. Faptul că întotdeauna a existat și o a treia mare putere, China, care a stat oarecum cuminte în carapacea ei, este o enigmă pentru toți pământenii. Se pare că liderii Chinei au privit întotdeauna la Rusia și NATO precum dulăul cel sătul și plictisit la hămăitul a doi pechinezi care, dacă ar avea îndrăzneala să-l scoată din confortul arhicunoscut, și-ar găsi sfârșitul în colții lui uriași. Până la acest conflict, „jandarmii planetei” se situau aproape fățiș, unii de o parte, alții, de cealaltă parte a baricadei beligerante, fapt care inocula în creierele oamenilor ideea clară că acolo, pe frontul udat de sângele unor nevinovați, se bate răul cu binele. Pentru cei care gândeau un pic mai încolo de bariera târgului, era clar că rușii și americanii creau mai întâi conflicte în zonele de interes după care, treceau la „treabă”, adică la război. Ambii regizori ai sinistrului spectacol susțineau sus și tare că operațiunile militare se derulau în numele luptei pentru libertate, pentru drepturile omului și așa mai departe. Acesta a fost scenariul războaielor din Coreea, Vietnam, Afganistan, Irak, Siria, Iugoslavia sau în zone mai mărunte din America Latină și Africa. Dintre toate aceste conflicte create de mamuții planetei, cel din Iugoslavia anilor 90 se aseamănă cu ceea ce se întâmplă azi în Ucraina doar prin prisma faptului că și atunci, bombele cădeau la câteva zeci de kilometri de România, atunci pe post de „ruși” fiind americanii. Și dacă în acei ani rușii nu s-au băgat să-și apere verii slavi iată că azi, își atacă nemilos frații, ceea ce ne arată cinismul unui lider, regizor de război, cu mințile plecate aiurea. Veți spune probabil că atunci, în anii 90 Rusia nu a intervenit pentru că nu avea un țar de talia lui Putin. Greșit! Rusia e Rusia adică un imperiu care, vorba unei reclame tot din anii 90, „se mișcă natural”! Politicile Rusiei sunt concepute în laboratoarele subterane ale serviciilor de informații sau ale comandamentelor militare pentru că puterea Moscovei e militară și nu economică. Și atunci, ca și astăzi, știrile circulau pe două benzi, oamenii alegându-și, după nivelul intelectual și interesul partinic o cale sau alta prin care manipularea și diversiunea pătrundeau adânc în mintea lor. Ce se întâmplă azi iese din orice tipar. Cizma rusească vrea să-și lase amprenta în glodurile altor neamuri. Conștienți de pericol, americanii, occidentalii, de fapt tot globul, au luat poziție și încet dar sigur izolează Rusia. Cât despre Ucraina, ea se află într-o situație ingrată rău de tot: năvălirea fraților mai mari a găsit-o împărțită în două entități chiar și din punct de vedere religios (estul ortodocși, vestul catolici) după ce, secole întregi a stat lângă fustele maicii Rusia unde a tăcut mâlc și a fost cuminte. Noroc de sprijinul internațional nemaiîntâlnit în istorie, altfel după prima zi de asalt putinist, ucrainenii deveneau din nou copiii orfani și oropsiți ai maicii vitrege. Din păcate, cei care resimt cel mai mult acest măcel sunt oamenii de rând. De altfel, de când e lumea și pământul, plebea duce greul, războaiele fiind niște sinistre piese de teatru în care mor doar actorii nu și regizorii. Astăzi, pentru sănătatea și viața planetei nu există decât o soluție: dispariția regizorului, nu a actorului!
Soluție finală pentru teatrul de război – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Au început dezvăluirile – Virgil COSMA, jurnalist
O știre care ar fi trebuit să zguduie o societate care-și dorește domnia legii a trecut la „și altele”, printre cele mult mai prizate...
Editorial
E chiar așa greu să fim mai buni decât ei? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
România ca studiu de caz. Deși aleșii susțin cheltuirea responsabilă a banului public și fiecare premier se laudă cu blocarea angajărilor la stat, fac...
Editorial
Țara în care fusta e încă prea scurtă – Anamaria IONEL, editor
După Gala Superscrieri în care au fost premiați ziariștii, o jurnalistă a găsit curajul de a spune public că un fost coleg a violat-o....
Editorial
Mai există speranță… – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Acum ceva vreme, aflat prin oraș, m-am intersectat cu Dan Doboș. Dan Doboș rapsodul; țin să fac această precizare deoarece vreau să atrag atenția...
Editorial
Voința politică – Dumitru MONACU, scriitor
Ori de câte ori vreun politician mai dezghețat sau mai vorbăreț este întrebat de ce el și ai lui nu repară nimic din noianul...
Editorial
Pe cine să credem – Virgil COSMA, jurnalist
Dacă în primii zece ani de după Revoluție presa a fost unul dintre principalele motoare ale profundelor schimbări sociale din România, de la o...
Editorial
Mătușa Maria, pâinea și circul – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu vreo douăzeci de ani când la putere, în anul electoral, era punga cu ulei, zahăr sau făină, hâtra mătușa Maria din...
Editorial
Picătura de la pensii – Dumitru MONACU, scriitor
Atât de mult s-a scris, s-a comentat și s-a pălăvrăgit despre noua lege a pensiilor, încât dacă aș afirma că acest act legislativ reprezintă...
Editorial
România educată, faza pe improvizații – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Vești „bune” pentru învățământul românesc. Săptămâna aceasta trebuia să intre în tipografii „Broșura pentru admiterea în liceu”, un document cât se poate de util...
Editorial
Desființați Eurovision-ul! -Dumitru MONACU, scriitor
O vorbă înțeleaptă, larg răspândită, spune că gusturile nu se discută. Sunt întru totul de acord că deosebirile structurale care există între oameni afectează...
Editorial
Ăștia chiar nu-și dau seama cât sunt de penibili? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Campanie electorală, desigur, astfel că nu trebuie să ne mire faptul că indivizii care visează să ne spolieze în următorii patru ani nu se...
Editorial
Cine, ce și cât plătește – Virgil COSMA, jurnalist
Bugetul de subvenții acordate partidelor aprobat de Guvern pentru 2024 este cel mai mare din istorie: 314 milioane de lei, sumă din care PSD...
Editorial
Politica ONG-urilor – Dumitru MONACU, scriitor
Nu am idee dacă și câți dintre dumneavoastră ați sesizat începutul schimbării de paradigmă din politica românească. Pentru că cel puțin aici la noi...
Editorial
La treabă, domnilor inventatori! – Dumitru MONACU, scriitor
Analizând toate trăsăturile și caracteristicile cu care oamenii au fost înzestrați de către Divinitate, constatăm lesne o corespondență clară cu lumea animalelor în ceea...
Editorial
Buzz House – o mizerie ipocrită – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Din lipsă de ceva mai bun, zilele acestea am ajuns pe la Buzz House. Filmul, nu altceva... Și pot spune că m-am îngrozit de-a...
Editorial
Un nou omagiu Poetului… – Lucia OLARU NENATI, scriitor
…îl semnează recent unul dintre botoșănenii ce n-au încetat să caute, să cerceteze, să găsească, să îmbogățească amintirea mereu neodihnită a Luceafărului. Acesta se...
Botoșani
cer acoperit de nori
18.6
°
C
18.6
°
17.1
°
86 %
3kmh
100 %
lun
17
°
mar
21
°
mie
18
°
joi
24
°
vin
27
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
EDITORIAL
O știre care ar fi trebuit să zguduie o societate care-și dorește domnia legii a trecut la „și altele”, printre cele mult mai prizate...
EPIGRAMA ZILEI
O vară întreagă a stat
La soare-n insule fierbinți
Și doar târziu a constatat
C-a dat pe bronz cam muli arginți!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...