E dramatic ce se întâmplă în țara vecină și e posibil ca viitorul să ne demonstreze că este loc și de mai rău. Însă, chiar și în aceste momente de cumpănă, s-au găsit destui care să exploateze în folosul personal drama celor care fug din calea războiului. Și nu e vorba doar despre acei excroci care oferă cazare și transport la prețuri exagerate. E vorba mai ales de politicianul român; a simțit și el că e rostul de făcut ceva imagine. Nu de alta, dar suntem deja în 2022, timpul trece și ca mâine ne pomenim cu alegerile în prag. Și când ai parte de așa bucurie, e bine ca alegătorii să-și aducă aminte cât de omenos ai fost atunci când cu năpasta rusească. Astfel, politicienii s-au mobilizat să arate susținere și solidaritate pentru ucrainenii loviți atât de crunt.
Din păcate, nu prea este ce arăta. Nici nu s-a terminat prima săptămână de război și aleșii fac apel la cetățeni să doneze și să se implice. Cu alte cuvinte, resursele autorităților s-au cam epuizat. Și asta în mai puțin de o săptămână. Ce o să se întâmple peste o lună? Sau peste de trei ori mai mult? Sper să nu aflu în mod direct. Însă e cert că ai noștri guvernanți nu și-au făcut treaba, dar asta n-ar trebui să ne surprindă așa cum îi surprinde pe ei ninsoarea în ianuarie.
În editoralul precedent am pomenit câte ceva despre debandada din vama Siret, acolo unde premierul s-a dus să inspecteze ceea ce au făcut voluntarii, nu instituțiile din subordine. Imaginea respectivă încă mă urmărește și mă revoltă. Premierul înconjurat de o droaie de lingăi dornici să acumuleze zestre de imagine pentru viitoarele alegeri. S-au dus să inspecteze ce? Autoritățile n-au făcut nimic… Voluntarii au fost cei care au adunat donații, s-au coordonat, au căutat și caută soluții. De la aleși nicio nădejde; aleșii sunt prea ocupați dea bine în sondaje. Asta fac de fapt aleșii, nu ajută. Pentru că nu e de datoria unui președinte de Consiliu Județean să încarce lăzi cu conserve în microbuz sau să treacă granița de mână cu copii refugiați. Nu pentru asta i-am ales și nu pentru asta sunt plătiți. Datoria lor nu e să pună umărul la încărcatul sau descărcatul ajutoarelor adunate de la românii săritori și să facă apel la donații și nici să se laude implicarea liberalilor în sprijinul refugiaților din Ucraina – un gest disprețuitor la adresa celor care nu sunt liberali, dar au făcut tot ce au putut pentru a-i ajuta pe cei loviți de soartă. Nu asta așteptăm de la autorități. Rolul lor e cu totul altul, dar se pare că l-au uitat.
Aleșii sunt interesați doar de propria imagine, restul nu contează. Cică pentru o mai bună coordonare a eforturilor societății civile s-a înființat o platformă, grupul de coordonare funcționând la nivelul Cancelariei Primului Ministru. Hashtag-urile afișate? #SolidariCuUcraina #NicolaeIonelCiuca și #GuvernulRomaniei. Nimic despre societatea civilă sau voluntari, după cum se poate observa. Publicitate pentru primul ministru și guvern, distribuțiile și aprecierile fiind contabilizate ca și cotă de popularitate. Desigur, nu e doar interes electoral; e vorba și de faptul că autoritățile nu au ce să ofere și caută să-și facă pierdută ineficiența în valul de sprijin venit din partea societății civile. Dacă se adună donații, dacă refugiații sunt ajutați va fi și meritul guvernului și, desigur, #NicolaeIonelCiuca. Mulțumirile președintelui Zelenski au mers și către președintele Iohannis deși, s-avem iertare, al nostru nu s-a prea implicat. Abia pe 1 martie a avut loc o ședință CSAT, ceea ce e cam tardiv, trebuie să recunoaștem. Dacă refugiații erau lăsați doar în baza autorităților era catastrofă totală, dar așa…
Prin urmare, dragi guvernanți, nu vă mai asumați meritele societății civile. Nu le mai cereți lingăilor din presă să vă filmeze când cărați saci cu alimente. Nu avem nevoie de salahori plătiți cu salarii de președinte de consiliu județean, avem nevoie să vă faceți treaba care ține de funcția deținută. Faceți ce e de făcut, nu imagine. Pentru că deja știm cum arătați…
