Cam de fiecare dată când critic unele metehne păgubitoare ale românașilor mei se găsește câte-un amic sau câte-un cunoscut să mă înfiereze cu mânie aproape proletară că nu sunt patriot. Acesta este motivul pentru care azi o să despic în patru acest cuvânt folosit de multe ori aiurea de către o groază de compatrioți. Pentru unii, a fi patriot înseamnă a-ți pune drapelul la poartă de 1 Decembrie, a țipa în gura mare tot de ziua patriei, „Trăiască România!”, a lăuda unele nemernicii făcute altor nații, a băga sub preș gogomăniile evidente ale unor conaționali sau a multiplica într-atât lucrurile bune încât ai fi tentat să crezi că România e buricul pământului. Toate aceste atitudini poartă de fapt ștampila demagogiei și a fariseismului. Ce fel de patrioți sunt aceia care, de la tribună, asemeni lui Cațavencu udă cu lacrimile lor de crocodil îmbuibat trei rânduri de batiste gândindu-se la țărișoara lor pe care au vândut-o pe doi lei și de la care au supt și ultima picătură de miere? Ce fel de patrioți sunt aceia care în cazuri evidente nu vor să accepte realitățile cotidiene care ne dezavantajează în fața altor popoare? Ce fel de patrioți sunt aceia care fac din țânțar armăsar și amplifică bolnăvicios de mult puținele lucruri bune care se mai petrec azi în România? Răspunsul la aceste întrebări e unul singur: nu sunt patrioți ci farisei care, prin atitudinea lor aparent naționalistă și patriotardă, nu vor altceva decât să dea bine la cei cu care interacționează. O chestie de amor propriu ieftin combinat cu un egocentrism infantil grefat pe patriotismul de dugheană. A fi patriot nu înseamnă nici a te minți pe tine și nici pe ceilalți atunci când este vorba de anumite trăsături, figuri sau evenimente din viața neamului tău care dau cu minus. Dimpotrivă! Înseamnă asumarea celor rele în aceeași măsură în care trebuie să ne iubim valorile naționale, neamul, glia, limba, portul și obiceiurile. Pentru că viața unui popor ține atâta timp cât acesta are un teritoriu, o limbă și datini care atestă continuitatea sa pe scena istoriei. Apoi, patriotismul nu se afișează ostentativ și nu se strigă în gura mare cu bătăi tumultoase în piept pentru că locul lui, al patriotismului, este în suflet, în inimă, în creier și nicidecum pe vârful limbilor spurcate ale unora. Și dacă tot veni vorba despre limbă, dintre toate reperele care caracterizează existența unui popor, aceasta este cea mai evidentă, mai pregnantă și mai la vedere. Poți fi poliglotul lumii, de gândit gândești într-o singură limbă și firește, aceea e limba țării tale. Din acest motiv, lingviștii, scriitorii, toți cei care folosesc cuvântul ca armă, unealtă sau mângâiere,sunt, prin definiție, patrioți. Din păcate, mai ales în mediul politic, patrioții apar ca ciupercile după ploaie numai cu prilejul unor festivități specifice și anume: ziua limbii române, a drapelului sau a patriei, pe 1 Decembrie. În rest, România nu reprezintă pentru ei altceva decât satul fără câini de unde, la umbra legilor concepute special pentru asta, ne fură și preșul din fața ușii. Țara e bună doar atâta vreme cât le poate umple conturile și portofelele. O altă categorie de așa-ziși patrioți sunt fariseii, adică acei compatrioți ai noștri care se bat cu cărămida în piept că sunt români adevărați când se află în public iar atunci când nu-i vede nimeni admiră în secret tot ce vine de la Est sau de la Vest fără să miște un deget pentru această țară, considerând că ea, patria are datorii față de ei și nu invers. În același context i-aș așeza și pe românii care muncesc afară, respectă cu strictețe legile țărilor în care trăiesc iar atunci când se întorc în vacanțe „uită” că nu trebuie să arunce mucurile de țigară pe jos, să parcheze ilegal sau să perturbe liniștea și curățenia, folosind un discurs cumva patriotard: „Sunt acasă, sunt în țara mea, fac ce am chef!” Nu, domnișorilor, nu este deloc corectă o asemenea atitudine. Țara trebuie iubită, țara trebuie respectată, țara trebuie susținută de fiecare dintre locuitorii ei. Așa cum creștinii apără și preamăresc biserica, așa cum soțul iubitor are grijă permanentă și necondiționată de femeia și de copilul lui. Asta înseamnă patriotism și nu altceva!
Patriotismul între plus și minus – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Promisiuni, realitate și scuze – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Suntem în plină campanie electorală, deși până la startul oficial mai e ceva vreme. Candidații bombardează electoratul cu promisiuni care de care mai gogonate,...
Editorial
Despre incompatibilități – Dumitru MONACU, scriitor.
Eliminarea din cărțile Primăriei pe motive de incompatibilitate a medicului Cîrstoiu este doar praful în ochi pe care Ciolacu și ai lui ni l-au...
Editorial
Sensibili, dar și iertători de manipulat – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu e prima dată când pomenesc de Cănuță-om sucit, acel personaj aparent inventat de Caragiale, dar cât se poate de reprezentativ pentru spațiul mioritic....
Editorial
Cum spargem cercul vicios – Virgil COSMA, jurnalist
De când am intrat în Uniunea Europeană banii au curs gârlă, mult peste 70 de miliarde de euro, continuă să vină și vor mai...
Editorial
Plutași versus vâslași – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu aproape un an, mai exact pe 14 aprilie 2023, în „Monitorul de Botoșani”, apărea sub umila mea semnătură un editorial intitulat...
Editorial
Pârlacul Marcel și vicleanul Cătălin – Dumitru MONACU, scriitor
Dintre toți politicienii de top ai României de azi, Marcel Ciolacu este, fără îndoială, un personaj aparte care a înțeles cel mai bine ce...
Editorial
Strategii ciudate și penele papagalului – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Schimbările „spectaculoase” în cadrul strategiilor electorale ale partidelor apărute pe ultima sută de metri sunt semne că, pe undeva, societatea dă semne de revenire...
Editorial
„Broscuțele” și turnul Primăriei – Dumitru MONACU, scriitor
Nu am idee câtă lume cunoaște pilda cu broscuța surdă și, de aceea, pentru a fi sigur că voi fi înțeles așa cum trebuie...
Editorial
Aceleași poteci, alți parveniți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ați auzit ce isprăvi a mai comis Marcelașul cel Viteaz în ultimele zile? Ar cam trebui. Nu de alta, dar românilor le place să...
Editorial
Cu stângul în dreptul – Virgil COSMA, jurnalist
Nici n-a început bine campania electorală și deja ne este silă de ceea ce vedem și auzim, deși știam ce ne așteaptă. Cum deja...
Editorial
„Marea duhoare” de la Bucecea – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu ceva timp, la o oră de maximă audiență, un important post de televiziune național ne aducea la cunoștință – în urma...
Editorial
Armată obligatorie, dar nu tot pentru voi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Idioțenia cu armata obligatorie este o temă foarte dragă atât românașilor de rând, cât și politicienilor, iar în ultima vreme discuțiile pe marginea subiectului...
Editorial
Campania ciudaților – George LAZĂR, director
Ca la fiecare patru ani, înainte de începerea cursei electorale, stâlpii electrici ai județelor, în special cei din orașe, s-au umplut cu postere cu...
Editorial
Oameni care sunt: Florin Egner – Dumitru MONACU, scriitor
Am stat foarte mult în cumpănă dacă și cum să scriu despre fostul edil al Botoșaniului. Faptul că aș putea fi acuzat de o...
Editorial
Doar din grijă pentru români – Ciprian MITOCEANU, scriitor
De ceva timp suntem efectiv striviți de campania electorală, iar cei care visează la un nou mandat nu au pierdut ocazia de a ieși...
Editorial
16 pe un loc – Virgil COSMA, jurnalist
Partidele politice și alianțele au dat publicității listele pentru alegerile europarlamentare, sunt 542 de candidați pentru 33 locuri. Știu că nu interesează pe nimeni...
Botoșani
cer acoperit de nori
16.5
°
C
19.6
°
16.1
°
44 %
0.9kmh
100 %
joi
16
°
vin
23
°
sâm
19
°
Dum
22
°
lun
25
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Doamna tot nu cedează locul din centru, că e puterea obișnuinței. După alegeri o să fie mai greu.
EDITORIAL
Suntem în plină campanie electorală, deși până la startul oficial mai e ceva vreme. Candidații bombardează electoratul cu promisiuni care de care mai gogonate,...
EPIGRAMA ZILEI
Ajuns acasă pe la două
Din delegația la Cluj
Găsi pe doamna vopsind ouă
La un vecin, cu ruj...
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...